 |
| Șt. M. Zeletin** (1882-1934) |
Orice măgărie, privită în sine, nu alcătuiește o rușine, dacă e bine ascunsă. Ea devine o rușine, din clipa în care e dată la iveală
și scuturată sub nasul lumii cinstite.
Din acest principiu
teoretic decurg următoarele două reguli de justiție practică:
a) Supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezvelește o măgărie. Căci, cel dintâi, rămâne credincios principiului adânc
al justiției măgărești, ținîndu-și măgăria ascunsă, cel din urmă însă calcă
acest principiu, dând-o la iveală.
b)Pedeapsa ce ia dezvăluitorul, măgăriei crește în măsură cu
murdăria ce are la suflet făptășul măgăriei. Căci numai astfel se poate da
măsură gurilor rele, spre a-și ține pe viitor limba în pace și a nu mai călca
principiul sus-zis, sfâșiind valul în care orice măgar de treabă are grijă
să-și ascundă murdăriile.
Dar atunci, va gândi
străinul cu spaimă, în țara măgarilor se pedepsesc vorbele, nu faptele. Cel ce
face și tace stă la adăpost; cel ce pârăște, – trage!
Se înțelege. Căci așa
se și cuvine acelui măgar ce nu-și poate închide botul, ci se apucă să ragă în
obște de măgăriile altora, pălmuind astfel cu neobrăzare nobila „cultură” de
care frații săi sunt atât de mândri. Asemenea nemernici ce se încumetă să
dezgroape murdăriile de sub spoiala sclipitoare, pe care le-o așterne deasupra
cultura neamului, făptuiesc o crimă de neiertat nici la marginea mormântului:
ei arată străinilor că măgarii numai par oameni, în fapt însă sunt măgari. Nu-i decât
firesc ca justiția țării, care face acolo ca oriunde slujbă culturală, pășește
împotriva acestor fărădelegi măgărești cu cea din urmă asprime: ea lovește cu
mîna necunoscătoare de milă orice vorbă pârâtoare, acoperind astfel măgăriile
de față și insuflând teamă celor ce-ar avea poftă să dea în vileag măgăriile
viitoare. Prin aceasta, ea dă lumii dovadă că urechiații sunt așa cum par,
oameni fără pată; că în țară la ei nu se află nici urmă de necurățenie; că
totul a fost fapta unor simple guri rele care și-au meritat cu prisosință
pedeapsa. Și așa, justiția măgarilor devine îngerul de pază ce veghează zi și
noapte la bunul renume al culturii lor.*
NOTE
* din volumul Din țara măgarilor (însemnări), Nemira,
București, 2006, pp. 65-66
**„Zeletin este cel mai
semnificativ socilog burghez al epocii dintre cele două războaie mondiale, cel
care, cu precădere, și-a impresionat contemporanii, adversar înverșunat al
socialismului, el continuă și astăzi să fie considerat ca avînd meritul de a fi
«pus bazele sociologiei statului românesc». Henri H. Stahl
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu