Grîu păzit de maci
Poetul dacă doarme netulburat în flori
treziţi-l voi
prieteni căci vin scerători
cu palme înroşite
ascunse printre maci
dacă eu tac tu
mâine n-ai nici un drept să taci.
De mii de ani
pământul precum un ceas e-ntors
aceiaşi cai mănâncă
mereu acelaşi orz
unde mormântul ţine
în braţe alt mormânt
ning oase de
luceafăr pe-o gură de pământ
şi dragostea se
duce mai sus de noi mai sus
iubim chiar
răsăritul ce ne-a promis apus
cum ne-am întins în
zare cu trupul ca un pod
şi-am îmblânzit
zăpada venind din Polul Nord
şi fiarele vărsate
de prea străine cuşti
(târziu în loc de
gloanţe ardeau cuvinte-n puşti)
le-om arăta o ţară
cu grâu păzit de maci,
când eu nu tac tu
mâine n-ai nici un drept să taci.
Mircea Dinescu
(fotografii de © Bogdan-Lucian Stoicescu)
