 |
| Ileana & Romulus |
IPOSTAZE
Cenușăreasa? Dactilografă arivistă
Care știe că prinții sunt proști și există.
Făt-Frumos? Fante profitînd de prilej,
Amator de blonde, prins în propriile mreji.
Baba-Cloanța? Pensionară cu astm,
Figurînd – în «travesti» – roluri negative, de basm.
Zmeul? Rentier modest, cu faimă lubrică,
Ratat compromis de opinia publică.
N-a stat cu ei de vorbă, nu i-a văzut nimeni
Pe-acești familiari tuturor ipochimeni.
Numai eu îi cunosc, îi deplîng sastisit de ei, numai eu
Sunt cenușăreasă, făt-frumos, babă-cloanță și zmeu.
EVOCARE
De cîtă iubire eram în stare,
Adă-ți aminte – în studenție.
De cîte poetici nobile, rare:
Glorii și riscuri – flamură ție.
Ce rute crîncene prin timp întoarse,
Cîte popasuri, cîte săruturi,
Ce punți prăvălite, ce flote arse,
Cîte ciocniri, ce sunet de scuturi...
Clipele tinere și idolatre,
Încă mi-e sete – plină e cana?
Părul tău flutură prin amfiteatre...
Timpul reține-l: scade, Ileana.
Romulus Vulpescu
(5 aprilie 1933 –18 septembrie 2012)
(din volumul „Arte & Meserie”, antologie, editura Cartea Românească, 1979)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu