Anthony Quinn*
(21 aprilie 1915 , Chihuahua, Mexic – 3 iunie 2001, Boston, SUA)
„Iubesc primele zile de primăvară, cînd apar frunzulițele noi.
Iubesc soarele și marea.
Iubesc rîsetele copiilor.
Iubesc foșnetul copacilor.
Iubesc mirosul iute al pămîntului după ploaie.
Iubesc inocența primei zăpezi.
Iubesc muzica mexicană.
Îl iubesc pe Puccini.
Iubesc faptul că învăț lucruri.
Iubesc un somn bun de noapte.
Iubesc faptul că descopăr lucruri.
Iubesc mirosul de tămîie din biserică.
Îl iubesc pe Thomas Wolfe.
Îl iubesc pe Rouault.
Îl iubesc pe Michelangelo.
Îmi iubesc copii.
Sigur că da, eu cred în iubire, acea iubire despre care vorbeau Iisus și Gandhi.
Dar oare fusesem eu capabil, vreodată, să iubesc necondiționat?”
(din „Păcatul originar. O autobiografie”, Nemira, București, 2018, p. 8)
*De-asta am scris o carte. Ca să le spun oamenilor că trebuie să învețe să accepte viața și iubirea. Să iubească necondiționat – ACESTA e cel mai important lucru din lume! N-am mers niciodată la școală. Nici nu știu să citesc prea bine pe litere. N-am scris-o nici ca să fac bani, dacă voiam bani mă făceam contrabandist. Am scris-o ca să le aduc oamenilor marea veste: după toți acești ani, cred că am învățat, în sfârșit, să iubesc necondiționat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu