Strălucitul matematician, informatician, profesor, om de ştiinţă şi academician Grigore Constantin Moisil (1906, Tulcea – 1973, Ottawa, Canada), a fost acela care, dincolo de extrem de valoroasele dumisale contribuţii reunite într-o prodigioasă operă teoretică (cu lucrări în domeniile analizei şi logicii matematice, geometriei, algebrei şi mecanicii) a fost acela ale cărui remarcabile demersuri au condus, pe de o parte, la realizarea primelor computere româneşti iar pe de alta, lucru extrem de important, întreaga sa activitate s-a concentrat asupra formării celor dintîi generații de specialişti informaticieni, fapte care au aşezat România sfîrşitului anilor ’60, printre ţările fanion ale acestui domeniu de vîrf. Însă puţini ştiu că omul nostru, un savant în deplina accepţiune a termenului şi un pionier al informaticii, unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi în epocă (membru al Academiei Române şi al aceleaia din Bologna, distins, post-mortem, în 1996 cu valorosul „Computer Pioneer Award” conferit de „IEEE Computer Society”) a fost înzestrat cu un excepţional simţ al umorului şi-o vervă inepuizabilă, el fiind autorul a sute de butade şi paradoxuri, pe care nu scăpa prilejul să le formuleze într-o manieră inimitabilă ori de cîte ori i se ivea prilejul. A fost ceea ce soţia sa, Viorica Moisil, numea în volumul memorialistic „Un om ca oricare altul”, un „epicurian în ale vieţii”, căruia îi plăcea să fie înconjurat de prieteni, care „aprecia o mîncare gustoasă, un vin bun, o ţigară, o glumă, muzica unui vals, un schimb de idei.” Vorbele sale de duh au intrat de mult în ceea ce astăzi numim, cu un termen generic, folclorul urban. Închei, nu înainte de a nota, pour la bonne bouche, cîteva sclipitoare moisilisme, aşa cum au fost ele culese de cei aflaţi în preajma-i.
 |
| Viorica și Grigore Moisil |
* „Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.”
* „Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.”
* „Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.”
* „Şpriţul e o băutură care se face din două lichide diferite din care unul nu e vin şi celălalt nu e apă.”
* „Dublul rol istoric al prostiei: 1) Prostia transformă revoluţia în evoluţie. 2) Prostia permite comunicaţia între două inteligenţe.”
* „Dragostea nu se defineşte: o trăieşti, o uiţi, ţi-o aduci aminte.”
* „Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.”
* „Iubesc oamenii, începînd cu mine.”
* „Eu sînt omul care demonstrez, nu conving.”
* „Cînd stă la o şedinţă mai lungă am impresia că creierul lui ia forma scaunului pe care şade.”
* Un student pe care tocmai îl picase la examen, a exclamat cu năduf: „Să mă pupe-n cur!”. Moisil îl aude şi-l strigă: „Vino-ncoa, tinere, apropie-te.” Apoi îl sărută pe frunte. „S-a făcut, tinere!”
* „Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu