miercuri, 22 aprilie 2020

Filmoteca de dinamită


Nu-i de ajuns să fii mare compozitor* ca să scrii muzica asta,
 trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu.
Dinu Lipatti


16 septembrie 1950.
La Festivalul Internațional de la Besançon (Franța), Dinu Lipatti susţinea ultimul său recital de dinaintea plecării definitive din această lume. Cei care au fost atunci prezenţi îşi amintesc şi astăzi cu emoţie de acel moment cu încărcătură profund emoţională. Dinu Lipatti era bolnav, foarte slăbit, fiindcă în acea dimineaţă suferise o nouă criză**, era aşadar incert pentru toată lumea dacă artistul îşi va putea susţine solicitantul program. Ceea ce părea a fi aproape imposibil s-a transformat într-o demonstraţie de magie, de supranatural, iar cuvintele nu sunt mari - Lipatti a cântat ca niciodată, îndreptăţind criticii să-i numească recitalul „cântecul său de lebădă”. La final, a oferit publicului un testament muzical simbolic, coralul său preferat de Johann Sebastian Bach.

Acest ultim moment public din viaţa sa constituie subiectul de la care a pornit regizorul şi producătorul francez Philippe Roger pentru realizarea filmului său documentar, intitulat „Recitalul de la Besançon”...

*Beethoven - n.m. B.-L.S.
**Dinu Lipatti suferea de limfogranulomatoză malignă (maladia Hodgkin)

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...