Poemoteca (lui Alexandru Andrieș, de ziua dumnealui)

 

Nu sunt dintre aceia care se aruncă în noroi şi îşi plâng de milă. Cu un zâmbet se rezolvă totul.

Poate mîine*

Nu sunt cîinii care latră, nu e luna care tace,

Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace

Dacă vii în astă seară, tot aici mă vei găsi,

O să-mi zici iar „bună seara”, eu n-am să-ți răspund, să știi...

E un om la colț de stradă pe-unde trebuie să treci,

O să se uite după tine, cînd dimineață o să pleci,

Seara îmi vei povesti cum ai roșit cînd te-a văzut,

Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut...

Trenurile care pleacă sînt aceleași care vin,

Gara e o simplă gară, doar orașul e străin.

Ce vreau azi de la tine, mîine iar o să vreau,

Însă mîine-i prea departe, astăzi prea aproape-ți stau...

Camera mea ți-e străină, prietenii mei nu îți plac,

Pînă să-ți ating obrazul, o să mai apună-un veac,

Și-o să am în loc de oase, doar petale de cais,

Tu și-atuncea vei fi tînăr, eu voi fi și-atunci un vis...

Am pășit în astă-seară peste-un prag mult prea înalt,

Înapoi a rămas cerul, și-nainte-i doar asfalt...

Buza ta avea la colțuri, picături curate,

Dacă mi-ar fi fost doar sete, și tot le-aș fi băut pe toate.

Nu e luna care tace, nu sunt cîinii care latră,

Nu sînt pașii tăi cei care se apropie de poartă...

Eu, de-atunci, te aștept, tu întîrzii să vii,

Și-așa-i fiecare seară, și-așa-i fiecare zi...

* În varianta originală, piesa (muzică & versuri) se numește «One too manny mornings» și-i aparține lui Bob Dylan. Ea a fost excepțional tradusă, adaptată și cîntată în românește de Alexandru Andrieș și sub acest titlu face parte din albumul ALB/NEGRU (1999), subintitulat 17 cîntece de Bob Dylan în limba română.

(Fotografie de Dinu Lazăr)

REMEMBER

Șerban Tomșa

(1956-2023)

Motto:
„Practic, viața mea s-a încheiat la 25 de ani, cînd am absolvit facultatea. Pe urmă, exceptîndu-i pe scriitorii care mi-au devenit prieteni și cărțile scrise/citite, totul s-a redus la o pușcărie făcută în slujba învățămîntului românesc.“
(„Amintirile unui optzecist întîrziat”)

Cărțile necitite

„Am trăit intens şi am scris puţin. Am celebrat viaţa ca pe o sărbătoare continuă. Oamenii pe care i-am cunoscut m-au făcut să respir sub cerul unei fascinaţii permanente. Prietenii evocaţi poartă câte un coş cu daruri: sunt întâmplările care mă leagă de fiecare. Prin aceste memorii am încercat să ies pentru o clipă de sub cascada timpului şi să-mi întorc privirea spre izvoare. Scoase la lumină, acestea mi s-au arătat limpezi şi calde, dătătoare de viaţă. Ficţiunea ia o pauză şi realitatea iese din ape, ca o zeitate impudică şi surâzătoare. Trecutul devine prezent şi povestea se îngână cu legenda. E un popas odihnitor: imaginaţia se va aprinde din nou.”

„Mă încearcă o imensă durere la gândul că nu voi mai avea timp să recitesc unele cărți – de pildă, Iosif și frații săi de Thomas Mann -, așa cum plâng uneori în somn – ultima dată am făcut-o în noaptea trecută -, că nu voi putea să-mi revăd anumiți prieteni. Sunt însă doi-trei autori ale căror opere nu le-am citit. Văd titlurile, citesc comentarii pe marginea lor, vreau să le cumpăr, însă nu reușesc. Parcă e un blestem. Tot așteptând momentul favorabil, îmi folosesc imaginația și îmi dau cu presupusul. Ăsta o fi scriind auster și are personaje din înalta societate. Celălalt pare a fi umorist – am parcurs niște comentarii -, ultimul e greu de încadrat în vreo categorie. Dacă se întâmplă un miracol și pun mâna pe o carte refuzată de destin, constat că textul n-are legătură cu ceea ce-mi închipuisem eu.

Cărțile necitite – și care tind a deveni veșnic necitite! – seamănă cu niște femei pe care le vezi de la mare distanță, dar nu le poți defini nici fizionomia. Simți cumva numai aura feminității. Sunt frumoase, sunt elegante? Ori cu niște construcții descoperite pe Lună, care au o formă incertă. Sunt locuințe ori sunt doar niște stânci?”

p.s. Azi, ar fi trebuit să împlinească 70 de ani. Însă, din nefericire, în 23 martie 2026, se rotunjeau deja trei ani de cînd Șerban Tomșa [pseudonimul literar al lui Ion Șerban, autor, printre altele, al romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), „Călugărul Negru” şi al volumului memorialistic „Amintirile unui optzecist întîrziat”], s-a zorit să-l reîntîlnească, însă într-o altă dimensiune spațio-temporală, pe bunul și statornicul său prieten, Nino Stratan. 

Sit tibi terra levis, Șerban Tomșa!

N.B. În numărul 9-10 al revistei CAIETELE NORR (litere & arte, https://norr-magazine.com/caietele-norr) editat de asociația culturală NORR (aflat sub tipar în aceste zile), poate fi citit un splendid text purtînd semnătura lui Șerban Tomșa, «Valoarea literară”» (pp.11-12). Textul a fost oferit spre publicare de autor, cu doar un an și puțin înainte de intempestivul său sfîrșit. Invitația de a-l citi, vine de la sine.

(Alte amănunte aici: https://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/search...*)

Poemoteca

Zi de toamnă

E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.

Aruncă-ți umbra peste cadranele solare

și vînturile pe cîmpii le-alungă.

Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;

mai dă-le două zile de la sud,

îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,

și toarnă dulce suc în vinul crud.

De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.

Cel singur va fi singur vreme lungă,

va sta de veghe, lungi scrisori va scri

și prin alei mereu va rătăci,

neliniștit, cînd frunzele s-alungă.

Rainer Maria Rilke

(Poeme din volumul „RILKE – versuri”, E.P.L.U., București, 1966; în românește de Al. Philipide)

(Foto: © B.- L.S.)

 

Ploaia care a venit (Iedera, azi...)

(Foto: © B.- L.S.)

„Un vînt a aruncat departe ploaia, a luat cu el cerul şi frunzele, lăsînd în spate doar copacii. Cred că am ajuns să cunosc prea bine toamna.” 

Edward Estlin Cummings

Întîlnirile titanilor

Un moment nepereche: Leonardo DiCaprio, Robert De Niro și Al Pacino împreună, în seara deschiderii oficiale a «Muzeului de artă narativă» din Los Angeles (California) fondat de celebrul regizor George Lucas și de soția sa, Mellody Hobson, care a fost inaugurat în 22 septembrie 2026. 

Exponatele (fotografii, accesorii, afișe de film și lucrări de artă digitală și, deopotrivă, de artă clasică și contemporană) fac parte din colecția regizorului iar costurile construcției muzeului (începută în 2018) au depășit 1 miliard de dolari. Un loc important este ocupat de obiecte care au făcut parte din recuzita peliculelor seriei «Star Wars».

Goange

 

(Foto: B.-L.S.)

„N-am decît un singur secret: 

credinţa sinceră că 95 la sută din ceea ce ni se întîmplă

nu trebuie luat prea în serios.” 

Yehuda Elkana

(1934-2012)

Gînduri printre rînduri

 

„Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.”

„Cioran e o inteligenţă pură. Păi, pentru ca să te fâţâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligenţă. 

Că acolo inteligenţă este! Are o singură trăsătură inadmisibilă în fiinţa lui: e neconsolator.

„Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e neliniştea de a fi om, ci neliniştea de a fi român.”

„Eu m-aş întâlni cu Cioran în neliniştile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui.”

Petre Țuțea

(6.X.1902-3.XII.1991)

Vise & amintiri («Inimă arsă, clipă înjunghiată»)

 

FRUNZE

Domnului Bogdan Stoicescu

Dacă-am avea un organ de cunoaştere

Pentru toată materia

Ar fi frunzele şi mizeria

De-a creşte pe părţi

Am lăsa-o în cărţi

Pentru care trăim

şi iubim, şi

suntem

La Tine cherem.

Cu dragoste,

Nino Stratan

21 sept. 1998

Azi, de ziua lui, doar o lacrimă de vin curat, ca argintul strecurat, o lacrimă de sare şi-un gînd bun şi vesel, de-o clipă-două, pentru dragul meu Nino, cel de mult conectat la Univers!

Haihui printre cuvinte

Un om mare nu are,

 în realitate, timp să facă nimic,

 ci doar să stea și să fie mare.

— F. Scott Fitzgerald

(Dincoace de Paradis, 1920)

America, America…

O zi la fermă. La cules de mere. Și nu numai.

(Ipswich, Massachusetts)

Russell Orchards este o mică fermă familială de aproape 50 de hectare, aflată la 45-50 de kilometri de Cambridge, pe coasta Atlanticului și datînd din 1920. Este un loc tipic pentru peisajul rural din New England: livada, via, magazinul fermei, brutăria, cidreria și o cramă înființată în 1988, în care se se produc vinuri și cidru alcoolizat din fructele cultivate chiar în fermă: mere, afine, mure, pere, cireșe ori zmeură. 

Locul este renumit și pentru fructele sale de pădure, plăcintele, cidrul proaspăt dar, în mod deosebit, pentru faimoasele sale gogoși cu cidru de mere, «cider donuts» (excelente, chiar și fără zahăr și scorțișoară pe ele), pe care le-am savurat, așezați pe o bancă de lemn, pe malul unui lăcușor. 

Bref, Russell Orchards este mai mult decît o fermă, în accepțiunea obișnuită a cuvîntului: este un mic și cochet colț de univers rustic-tradițional, care oferă celor care îi trec pragul, mai presus de farmecul arhaic al culesului unei sacoșe cu mere și al unei plimbări pe un drum de țară - hurducăiți fiind, dar așezați comod pe cîțiva baloți de paie în remorca trasă de un tractoraș John Deere -, o atmosferă primitoare, tihnită în văzduhul inimii, catifelată de lumina unui soare blînd de septembrie și mîngîiată de briza răcoroasă a oceanului din depărtări.

(foto © B.-L.S.)

Haihui prin Cambridge & Boston II (2026: septembrie)