EUROPA
Salut, europenilor! – le zice președintele bulgar concetățenilor săi.
Eurosalut! – le strigă din ușă, mai sintetic, un profesor român studenților săi
Eurobingo! – răspunseră toți în cor.
Drept care, bulgarii ne-o luară iarăși înainte și înființară Partidul Euro-Stânga.
Prevăzători, românii s-au pus pe fabricat:
europirina
și eurosept
ba chiar și eurovitamine
la uzinele Eurofarm;
un întreprinzător oltean a deschis crîșma La europeana
iar un altul S.C. Euromezeluri s.r.l.
Pe internet îmi vine de la un fost student aflat prin Europa o colecție de afișe și anunțuri culese din spațiul european.Unul sună astfel:
Club privat. Exclusiv pentru membri și nemembri.
Euro-pa.
Să cînte muzica!
(din volumul Socio hai-hui)
Vintilă Mihăilescu (23 mai 1951–22 martie 2020)
A fost absolvent al Facultății de Psihologie al Universității Bucuresti (1974), cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974–1978) iar între 1979–1991 a fost cercetător al „Centrului de Antropologie” al Academiei Române, precum și profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio haihui”. A mai publicat : „Paysans de l’histoire” (în colab., 1992), „Fascinaţia diferenţei” (1999), „Socio haihui. O altă sociologie a tranziţiei” (2000), „Svakodnevica nije vise ono sti je bila” (Belgrad, 2002), „Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani” (2010). La Editura „Polirom” i-au apărut volumele: „Antropologie. Cinci introduceri” (ed. I, 2007 ; ed. a II a revăzută şi adăugită, 2009), „Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape” (coord., 2009), „Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică” (ed. I II, 2013), „Condiţia romă şi schimbarea discursului” (coord., împreună cu Petre Matei, 2014), „Apologia pârleazului” (2015), „De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc” (coord., 2017), „Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană” (2017), „Etnogeneză şi ţuică” (2018) şi „În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului” (2019), ulima sa apariție editorială, „O carte densă, în care Vintilă Mihăilescu a îndesat, cu grijă însă, atît gîndurile lui, fiind el însuşi propriul său psihanalist, cît şi tot ce a căutat (cu o ambiţie demnă de cel mai onest şi harnic cercetător) să ştie încercînd să înţeleagă ce sînt viaţa, boala şi moartea. (Aurora liiceanu) .
În 2006 a fost decorat de Preşedintele României pentru serviciile aduse culturii române.
