miercuri, 13 mai 2026

Jurnal de-a bușilea...

Aseară, în sfîrșit, am reușit să ajung la ultima pagină a volumului lui Gabi Stamate (CRUD, da, da, același din care am reprodus admirativ, de-a lungul ultimilor ani, chiar aici, o serie de fragmente însoțite, mai toate, de fotografii ale sale), care spre final m-a dezamăgit profund. Dacă nu cumva m-a desumflat aproape complet...

Fie din pricina abuzului de alcool ori din alte motive numai de el știute, Gabi a derapat grav. Regretînd din multe puncte de vedere (personale) epoca ceaușistă și slalomînd printre cuvinte bine meșteșugite, în încercarea de a recicla „meritele” incontestabile (în viziunea lui) a „tradiționalei” noastre „prietene” de la Răsărit (da, da, chiar aceea de unde ne venea cîndva lumina), cred că n-a făcut altceva decît să rateze finalul unui volum reușit în ansamblu (pe care, hélas!, n-a mai apucat să și-l vadă tipărit) și care ar fi trebuit subintitulat nu doar roman (așa cum apare pe prima copertă), ci chiar roman autobiografic, pentru că asta și este, în ciuda avertismentului de la început, cum că personajele și evenimentele ar fi fictive. Pentru că nimic nu este fictiv în această carte, iar asemănarea cu personajele vii sau moarte din ea, nu este nici ea deloc întîmplătoare.

Nu mica mi-a fost mirarea să constat și prezența unei referiri (aflate la pagina 479) vizavi de replica pe care i-am dat-o la un text pe care-l scrisese pe Facebook (la 12 iunie, 2018), în care, fără să-mi dea numele, mă numește cu un sarcasm nedisimulat, un alt om cumsecade (!). Dincolo de faptul că mă citează trunchiat, îmi atribuie și cuvinte pe care nu le-am folosit, dovedind că mi-a înțeles greșit (sau că n-a citit atent ce-am scris eu acolo ori, în mod deliberat, a denaturat înțelesul micului meu comentariu, ceea ce ar fi mult mai grav!) cuvintele, încercînd, într-un fel să se victimizeze nejustificat.

Oare chiar să fi fost în pană de imaginație sau era vorba doar despre orgoliul rănit al unui ipochimen inteligent precum el, și care pe deasupra nu scria rău deloc, care să-l fi determinat să apeleze la astfel de „tehnici” scriitoricești?
Ce i-o fi trecut oare prin cap?
Numai Dumnezeu mai poate acum să știe...
Însă dac-ar fi citit cu mult mai multă atenție cuvintele mele, ar fi sesizat, fără nici o îndoială, că nici pe departe n-am avut intenția să-l „beștelesc”…

Bref, voi reproduce cele două texte spre propria-mi aducere aminte. 
Mai întîi al meu:

Simona noastră sparge norii și de pe zgîrie norii din New York, unde un poster gigantic a fost pus, undeva, în zona Madison Square Garden (așezat acolo, nici mai mult, nici mai puțin, pe cheltuiala sponsorului ei oficial, celebra firmă NIKE). Asta în timp ce unii, pe la Romanela, scriu cam așa pe Facebook (citat): De acord, lovește bine. Ce-i al ei, e pus deoparte. Excelent. Are mușchi la picioare. Și mamă-mamă ce mușchi are! Dar nu înțeleg de ce un popor întreg ar trebui să se regăsească, gregar, în performanța sportivă a dumneaei. Țara nu a făcut nimic pentru ea și ea nu a făcut nimic pentru țară. Nici măcar liceul. Fata pasează în nume propriu. Okay, se mai cîntă un imn, acolo, se mai zărește un tricolor... Și ce folos? (încheiat citatul).


Și dacă tot veni vorba despre America, un yankeu, pe numele său JF Kennedy, cîndva, a spus cam așa, don Gabi (autorul rîndurilor de mai sus, un amic, băiat ok, în felul lui, de altfel, însă devenit un fel de Gică-contra, de-o vreme, sceptic de serviciu pe malul Dâmboviței, că E. Cioran, cu care i-ar plăcea lui să semene la gînduri, dar nu-i iese, era pe malul Senei), cu puțin timp înainte să fie asasinat, cu largul „sprijin” al țării al cărui președinte taman era: Nu te întreba ce face țara ta pentru tine, ci ce faci tu pentru țara ta. Punct. 
Mă întreb ce-o fi făcut Brazilia pentru Pelé? Cam ce-o fi făcut și Argentina pentru Maradonna. Adică, mai nimic. Că pentru Nadia Comăneci, cam știm ce a făcut Romanela... 
Dar ce-au făcut toți copiii ăștia pentru țările lor, muncind pe rupte, neavînd copilărie și negîndindu-se că, vreodată, va ajunge să vorbească planeta despre ei la superlativ, e un BINE foarte greu, dacă nu chiar imposibil de cuantificat. Pentru ei și, indirect, pentru țara lor. Nu mă întreba, don Gabi, în ce constă mai adînc acest BINE, că n-aș fi în stare, acum, să-ți răspund. Doar că, bieții de ei, fac BINE... De ce? Pentru că așa vor și pot mușchii lor...
Da', ia stai o clipită! Bunăoară, hai să presupunem că, de sîmbăta trecută, 100 de copii români necăjiți (așa cum a fost și Simona acum vreo 20 de ani, cînd s-a apucat de tenis), și-o vor alege drept model în viață pe ea și nu pe Gina Pistol sau Florin Salam, și nu vor mai arde gazul pe maidan sau holbîndu-se la emisiuni tv inepte, și vor lua o rachetă în mînă, și vor bate toată ziulica mingioaca pe un teren (chiar dacă își vor termina liceul după ce vor pune racheta în cui), e, cred io, un cîștig adevărat. Uriaș. Poate cel mai important. Care le va schimba, în BINE, viața. Ăsta, zic io că e marele lor cîștig și, indirect, al țării în care s-au născut...
Bref, ăsta e, don Gabi, cred io, un naiv incorigibil, FOLOSUL de care te întrebi dumneatale.
În rest, vreme trece, vreme vine...
p.s. Fiscul franțuz i-a luat Simonei vreo 900.000 de euroi din premiu sub formă de impozite. O să-i ia și Romanela ceva, acolo, de control. C-așa-i în tenis, ar fi zis maestrul nostru Toma Caragiu! Săraca de ea, îi „ajută”, după cum se poate vedea cu ochiul liber, și pe alții, nu numai pe ai ei. Dar o face cu un zîmbet bun, senin, angelic, pe buze și cu o lumină lipsită de orice umbră de răutate în priviri.
O fi bine ce face ea? 
Aferim!

Și iată strania replică din volum a regretatului meu amic:

Un alt om cumsecade, patriot de rit nou, mă beșteșește on-line. După ce înșiră exemple și citate haihui (și atenționează asupra efortului pe care îl presupune un record sportiv), mă acuză că sînt un naiv irecuperabil, un Gică Contra dîmbovițean – „ca Emil Cioran, cu care i-ar păcea lui să semene la gînduri, dar nu-i iese, trăia pe malul Senei” (sic!). Încheie lamentîndu-se că „fiscul franțuz i-a ciordit (sic!) Simonei vreo 900 000 de euroi din premiu sub formă de impozite”. Omul suferă. Dar cîn se referă la România, stupor: pronunță «Romanela». Iar asta spune totul despre patriotismul lui.

joi, 30 aprilie 2026

Ziua Internațională a Jazzului


Jazzul nu este doar muzică, ci un mod de viaţă, 
este un mod de a fi, un mod de a gîndi.
Nina Simone


În noiembrie 2011, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a desemnat, oficial, 30 aprilie, drept Ziua Internațională a Jazzului, pentru a evidenția această artă și rolul ei de liant diplomatic al oamenilor din toate colțurile globului.

Ziua Internațională a Jazzului este coordonată de legendarul pianist și compozitor de jazz Herbie Hancock, ambasador UNESCO pentru dialog intercultural și președinte al Institutului de Jazz «Herbie Hancock». Institutul este o organizație nonprofit, însărcinată cu organizarea, promovarea și producerea acestei sărbători anuale.

Ziua Internațională a Jazzului reunește comunități, școli, artiști, istorici, universitari și pasionați de jazz din întreaga lume, pentru a sărbători și a se informa despre jazz și rădăcinile sale, despre viitorul și impactul său. Manifestarea dorește conștientizarea necesității dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce precum și consolidarea acestora, cooperarea și comunicarea internațională.

În fiecare an, pe 30 aprilie, această formă de artă internațională își propune să elogieze pacea, dialogul între culturi, diversitatea, respectarea drepturilor omului și a demnității umane, să militeze pentru eradicarea discriminării, promovarea libertății de exprimare, favorizarea egalității de gen și consolidarea rolului tinerilor în adoptarea schimbărilor sociale.

Așadar, ziua de 30 reprezintă punctul culminant al lunii aprilie, o lună dedicată aprecierii jazzului, care aduce în atenția publicului larg această formă de exprimare muzicală și moștenirea sa extraordinară. În decembrie 2012, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a salutat în mod oficial decizia Conferinței Generale a UNESCO de a proclama 30 aprilie drept Ziua Internațională a Jazzului
Organizația Națiunilor Unite și UNESCO recunosc acum această zi în calendarele lor oficiale.

Astăzi, 30 aprilie 2026, este celebrată Ziua Internațională a Jazzului, o inițiativă UNESCO lansată în 2011 pentru a evidenția rolul acestui gen muzical în promovarea păcii, dialogului intercultural și libertății de exprimare. Evenimentul se desfășoară anual, în peste 190 de țări, prin susținerea de concerte, ateliere educaționale și activități comunitare, cu scopul conștientizării necesității dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce precum și consolidării acestora, cooperării și comunicării internaționale, evidențierii importanței aceastei arte și al rolulului ei de liant diplomatic între persoane de pe toate meridianele globului. Ediția din 2026 marchează cea de-a 15-a aniversare a evenimentului și coincide cu cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite ale Americii.

În acest an, orașul nord-american Chicago - care reprezintă unul dintre centrele importante ale jazzului, el fiind, totodată și locul de naștere al multor mari muzicieni ai acestei originale tradiții muzicale - este gazda principală a Zilei Internaționale a Jazzului 2026.

Condusă de Herbie Hancock, o legendă vie a jazzului (și el originar din Chicago), cea de-a cincisprezecea ediție a evenimentului reunește o serie de muzicieni reputați veniți din toate colțurile lumii, care vor evolua în cadrul unui mega-oncert, «Global All-Star»: pianiștii John Beasley, Rober Glasper și Helen Sung (SUA), Gonzalo Rubalcaba (Cuba) și James Coillier (Marea Britanie), vocaliștii Dee Dee Bridgewater și Lizz Wright (SUA), saxofoniștii Melissa Aldana (Chile), James Carter și Bobby Watson (SUA), basiștii Christian McBride și Marcus Miller (SUA), bateriștii Terri Lyne Carrington (SUA) și Antonio Sanchez (Mexic), trompetiștii Terence Blanchard și Marquis Hill (SUA) și Tiger Okoshi (Japonia), vibrafonistul Joel Ross (SUA) și mulți alții. Evenimentul va fi transmis în direct pe platformele oficiale jazzday.com, YouTube 
și Facebook.


De asemenea, pe site-ul UNESCO (https://www.un.org) sînt disponibile resurse educaționale și informații suplimentare vizînd evenimentele din întreaga lume. Printre invitații speciali ai acestei ediții pot fi amintiți și celebrii actori Michael Douglas, Hellen Mirren, Will Smith, Morgan Freeman și Jeremy Irons.

luni, 27 aprilie 2026

Poezie mută, pictura...

Ferdinand Victor Eugène Delacroix
(1798-1863)

Oare fluierăturile proştilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?
Victor Hugo

Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere şi mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulţumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură şi unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare.
Charles Baudelaire

miercuri, 22 aprilie 2026

Vise & amintiri

 


Paris, 4 decembrie, 1957.
De la stînga: Miles Davis (trompetă), René Urtreger (pian), Barney Wilen (saxofon) 
în timpul înregistrării coloanei sonore pentru Ascenseur pour l’échafaud / Ascensor pentru eșafod 
(un film în regia lui Louis Malle, 1958).
Foto: © Jean-Pierre Leloir

Piesa temă a lui Miles Davis la
Ascensor pentru eșafod.

luni, 20 aprilie 2026

Fototeca de dinamită

Carol I al României
Principe de Hohenzollern-Sigmaringen

Totul pentru ţară, nimic pentru mine!

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen
(20 aprilie 1839, Sigmaringen - 10 octombrie 1914, Sinaia)

... gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat şi care a avut deplină încredere în mine. Viaţa mea este aşa de strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată ţară, că doresc să-i las şi după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie şi de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi şi noapte, m-am gândit la fericirea României , care a ajuns să ocupe acum o poziţie vrednică între statele europene, m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului.
(din Testamentul Regelui Carol I al României)

Carol I și Elisabeta Doamna, în perioada războiului de Independență


marți, 14 aprilie 2026

Discophilia

 Luiza ZAN

Cred că te naşti cu pasiunea pentru muzică, nu ştiu dacă ţi-o poate insufla cineva. Înveţi de la diverşi oameni care sădesc seminţele muzicii în tine, anumite percepţii despre muzică, dar un om care este dăruit muzicii pur şi simplu se naşte aşa şi va căuta oamenii care să îi înlesnească accesul către muzică.


Călare
(din albumul HERITAGE, Five House Records, 2016)


Voce, versuri, muzică – Luiza Zan
Pian & pian electric – Peter Sarik
Chitară – Istvan Gyarfas
Bass, Upright Bass – Tibor Fonay
Drums – Attila Galfi
Violă – Ioana Mardare

Poezie mută, pictura...

Vioara lui Ingres
Fotografie alb-negru, retușată în creion și cerneală de China, 31X24 cm
Musée National d’Art Moderne, Centre Pompidou, Paris
 
Fotografiez lucrurile pe care nu vreau să le pictez, lucrurile care au deja o existență a lor.
Man Ray
(1890-1976)




Turbanul purtat de modelul lui Man Ray reface atmosfera orientală a lui Ingres, fiind în același timp un comentariu ironic la erotismul rece din scena reprezentată în baia turcească. 
Titlul Vioara lui Ingres evocă de asemenea lunga tradiție a muzicii ca o alegorie a jocurilor amoroase. Din perspectiva lui Man Ray, instrumentul își așteaptă doar solistul.
Cathrin Klingsöhr-Leroy
(«SUPRAREALISMUL», Taschen, 2004)


sâmbătă, 11 aprilie 2026

Orație de Paște

Hristos a înviat!
Χριστός Ανέστη!
(Hristós Anésti!)



Primăvară dulce, 
Fiul meu prea dulce, frumusețea unde Ți-a apus?
(«Stări»)



A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis:
Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.
(Ioan I, 29)

Să avem tihnă în suflet, pentru că atunci și numai atunci cînd inima ne este liniștită, putem vedea cu ea, fapt care nu înseamnă altceva decît prezența dragostei. 
Așa precum ne-a spus Sf. Apostol Pavel: De aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atîta credinţă încît să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sînt.
Paște tihnit!

Hristos a înviat!
(Corul Madrigal)

Oda bucuriei
(versiune de Ana Rucner)

All you Need Is Love
(The Beatles)

Jurnal de-a bușilea...

Aseară, în sfîrșit, am reușit să ajung la ultima pagină a volumului lui Gabi Stamate (CRUD, da, da, același din care am reprodus admirativ,...