Șerban Tomșa
(1956-2023)
Motto:
„Practic, viața mea s-a încheiat la 25 de ani, cînd am absolvit facultatea. Pe urmă, exceptîndu-i pe scriitorii care mi-au devenit prieteni și cărțile scrise/citite, totul s-a redus la o pușcărie făcută în slujba învățămîntului românesc.“
(„Amintirile unui optzecist întîrziat”)
„Practic, viața mea s-a încheiat la 25 de ani, cînd am absolvit facultatea. Pe urmă, exceptîndu-i pe scriitorii care mi-au devenit prieteni și cărțile scrise/citite, totul s-a redus la o pușcărie făcută în slujba învățămîntului românesc.“
(„Amintirile unui optzecist întîrziat”)
Cărțile necitite
„Am trăit intens şi am scris puţin. Am celebrat viaţa ca pe o sărbătoare continuă. Oamenii pe care i-am cunoscut m-au făcut să respir sub cerul unei fascinaţii permanente. Prietenii evocaţi poartă câte un coş cu daruri: sunt întâmplările care mă leagă de fiecare. Prin aceste memorii am încercat să ies pentru o clipă de sub cascada timpului şi să-mi întorc privirea spre izvoare. Scoase la lumină, acestea mi s-au arătat limpezi şi calde, dătătoare de viaţă. Ficţiunea ia o pauză şi realitatea iese din ape, ca o zeitate impudică şi surâzătoare. Trecutul devine prezent şi povestea se îngână cu legenda. E un popas odihnitor: imaginaţia se va aprinde din nou.”
„Mă încearcă o imensă durere la gândul că nu voi mai avea timp să recitesc unele cărți – de pildă, Iosif și frații săi de Thomas Mann -, așa cum plâng uneori în somn – ultima dată am făcut-o în noaptea trecută -, că nu voi putea să-mi revăd anumiți prieteni. Sunt însă doi-trei autori ale căror opere nu le-am citit. Văd titlurile, citesc comentarii pe marginea lor, vreau să le cumpăr, însă nu reușesc. Parcă e un blestem. Tot așteptând momentul favorabil, îmi folosesc imaginația și îmi dau cu presupusul. Ăsta o fi scriind auster și are personaje din înalta societate. Celălalt pare a fi umorist – am parcurs niște comentarii -, ultimul e greu de încadrat în vreo categorie. Dacă se întâmplă un miracol și pun mâna pe o carte refuzată de destin, constat că textul n-are legătură cu ceea ce-mi închipuisem eu.
Cărțile necitite – și care tind a deveni veșnic necitite! – seamănă cu niște femei pe care le vezi de la mare distanță, dar nu le poți defini nici fizionomia. Simți cumva numai aura feminității. Sunt frumoase, sunt elegante? Ori cu niște construcții descoperite pe Lună, care au o formă incertă. Sunt locuințe ori sunt doar niște stânci?”
Sit tibi terra levis, Șerban Tomșa!
N.B. În numărul 9-10 al revistei CAIETELE NORR (litere & arte, https://norr-magazine.com/caietele-norr) editat de asociația culturală NORR (aflat sub tipar în aceste zile), poate fi citit un splendid text purtînd semnătura lui Șerban Tomșa, «Valoarea literară”» (pp.11-12). Textul a fost oferit spre publicare de autor, cu doar un an și puțin înainte de intempestivul său sfîrșit. Invitația de a-l citi, vine de la sine.
