miercuri, 18 noiembrie 2026

Muzicoteca de dinamită



Gilbert's Groove, este una dintre cele mai cunoscute piese instrumentale ale grupului Circles Around The Sun, apărută pe albumul de debut, Interludes for the Dead (2015). Piesa a fost compusă inițial ca muzică de fundal pentru pauzele (setbreak) de la concertele Fare Thee Well (Rămîi cu bine) ale celebrei trupe Grateful Dead. Cel care a compus piesa, chitaristul Neal Casal, a descris-o drept un „omagiu iubitor” adus albumului Shakedown Street al celor de la Grateful Dead, ea fiind dedicată graficianului Gilbert Shelton, legendarul artist - autor al coperții albumului Shakedown Street. Piesa a fost înregistrată într-o singură sesiune de studio, avînd inițial titlul de lucru Fakedown Street, înainte de a fi redenumită Gilbert's Groove.
Componența Circles Around The Sun: Neal Casal (chitară), Adam MacDougall (clape), Dan Horne (chitară bas) și Mark Levy (tobe).



George Bernard Shaw, un geniu cu ștaif

 „Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim; 

îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm.”

Cel care nu știe și nu știe că nu știe este un prost.
Ferește-te de el!


George Bernard Shaw (1856–1950) a fost unul dintre cei mai inteligenți, contradictorii și nonconformiști scriitori ai literaturii universale, fiind cunoscut îndeosebi pentru operele sale dramatice Pygmalion, Om și supraom și Sfînta Ioana. 

Deși mult mai tîrziu avea să devină celebru, începuturile sale au fost foarte dificile. În primii ani petrecuți la Londra, a scris cinci romane, între 1879 și 1883, dar toate au fost respinse de edituri.

A trebuit să aștepte pînă la 41 de ani pentru primul său succes financiar important ca dramaturg.

În jurul vârstei de 25 de ani, Shaw a devenit vegetarian, influențat în parte de ideile poetului Percy Bysshe Shelley. Nu consuma carne, nu fuma și nu bea alcool, considerînd că alimentația reflectă și o anumită atitudine morală față de viață. În grădina casei sale din Ayot St Lawrence avea o căbănuță din lemn în care scria, construită pe un mecanism care o putea roti pentru a urmări lumina soarelui de-a lungul zilei. Astfel putea beneficia de lumină naturală cît mai mult timp.

Shaw considera că ortografia limbii engleze este absurd de complicată și îngreunează învățarea scrisului și cititului. A susținut crearea unui alfabet fonetic nou, cu 40 de litere, cunoscut ulterior drept alfabetul Shawian. Proiectul a fost finanțat parțial din averea lăsată prin testament, alfabetul fiind publicat, dar nu a ajuns să înlocuiască alfabetul tradițional.

Este singurul mare scriitor care a primit şi Premiul Nobel pentru Literatură (în această zi din 1925) şi, la cîțiva ani, Premiul Academiei Americane de Film (în 1938), pentru scenariul scris de el însuși (în colaborare), care a stat la baza ecranizarii comediei sale, «Pygmalion». A refuzat însă banii care i se cuveneau la decernarea premiului Nobel (cu motivația „pentru opera sa marcată de idealism și umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumusețe poetică”), replicînd caustic, în stilul care deja îl consacrase: „Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică precum el ar putea inventa Premiul Nobel.”

Shaw nu a avut o educație școlară strălucită. A frecventat mai multe școli, fără să fie atras în mod deosebit de învățământul formal. În schimb, a petrecut foarte mult timp în Galeria Națională din Irlanda, admirînd picturile și studiind arta. Mai târziu a mărturisit că galeria i-a oferit o mare parte din educația autentică pe care n-o primise în copilărie.


La 42 de ani s-a căsătorit cu Charlotte Payne-Townshend, o irlandeză pricopsită și o acerbă susținătoare a ideilor socialiste. Căsnicia lor a durat până la moartea ei, în 1943. Interesant este faptul că relația lor a fost neconvențională, ambii fiind persoane foarte independente.

Shaw a fost unul dintre membrii importanți ai Societății Fabian, o organizație socialistă britanică ce susținea transformarea treptată a societății prin reforme. El avea să susțină reforme privind drepturile muncitorilor, combaterea sărăciei și a inegalității, educația sau drepturile femeilor. A contribuit decisiv la dezvoltarea ideilor care au stat la baza London School of Economics.

N-a fost genul de dramaturg care să lase totul în seama regizorului. Obișnuia să citească el însuși piesele în fața actorilor, interpretînd personajele și explicînd exact cum își imagina replicile. De asemenea, scria prefețe foarte ample pentru piesele sale, în care dezbătea probleme sociale, politice și filozofice.

Era temut pentru replicile sale sarcastice și pentru plăcerea de a contrazice opiniile general valabile. Nu suporta ipocrizia și considera că teatrul nu trebuie doar să distreze, ci mai cu seamă să stimuleze gîndirea publicului. 

Shaw nu considera că rolul unui scriitor este doar să creeze povești frumoase. Pentru el, literatura trebuia să pună societatea în fața propriilor contradicții. Tocmai de aceea, piesele sale sînt de cele mai multe ori adevărate dezbateri filozofice, ascunse sub masca unor comedii.

luni, 16 noiembrie 2026

Planeta giganților

MIROSLAV VITOUS
(n.1947)


Celebru contrabasist, compozitor și profesor de jazz american de origine cehă.
A studiat la Conservatorul din Praga și la Berklee College of Music (SUA), iar mai tîrziu a condus departamentul de jazz de la New England Conservatory din Boston, Massachusetts (SUA). 
A fost membru fondator al legendarului grup de jazz-rock Weather Report  în 1970, alături de saxofonistul Wayne Shorter, percuționiștii Don Alias și Barbara Burton, toboșarul Alphonse Lee Mouzon și pianistul Joe Zawinul, activînd în trupă pînă în 1973.
A cîntat și înregistrat alături de giganți ai jazz-ului precum Miles Davis, Chick Corea, Herbie Hancock, John McLaughlin, Jack DeJohnette, Herbie Mann și mulți alții. 

Albume discografice care merită cu asupra de măsură a fi ascultate:
Infinite Search (1970)
First Meeting (1980)
Emergence (1985)
Universal Syncopations (2003)
Mountain Call (2026) 

Alte amănunte despre biografia și activitatea sa muzicală pot fi găsite pe site-ul său oficial https://miroslavvitous.com/

Univoyage
(din albumul Miroslav Vitous - „Universal Syncopations”, 2003)


Jan Garbarek - saxofon sopran și tenor
Chick Corea - pian
John McLaughlin - chitară
Miroslav Vitous - contrabas
Jack DeJohnette - tobe
Isaac Smith - trombon
Wayne Bergeron - trompetă
Valery Ponomarev - trompetă, fligorn

 






„Lumea de azi e divizată între conservatori și progresiști. Treaba progresiștilor este să continue să facă greșeli. Treaba conservatorilor este să prevină corecția greșelilor. Iar cînd revoluționarul se dezice de propria revoluție, tradiționalistul deja o apără ca fiind parte din tradiție. Așa că avem două tipuri de oameni: avansații care ne grăbesc spre ruinare și reacționarii care admiră ruinele.”

Gilbert Keith Chesterton
(1874–1936)

joi, 12 noiembrie 2026

Memento

Happy Birthday sweet 81, Neil «Forever» Young!

Neil Young la cel de-al 30-lea concert anual caritabil Bridge School,
desfășurat la Shoreline Amphitheater pe 23 octombrie 2016,
în Mountain View, California.

(Fotografie de Amy Harris/Invision/AP)

Heart Of Gold

duminică, 8 noiembrie 2026

Orație la ceas de sărbătoare


Sănătate, tihnă sufletească, pace în inimi și spor în toate, dragii mei purtători de nume sfinte, care astăzi, la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor Puterilor cerești ale celor fără de trupuri, vă sărbătoriți onomastica! 
La mulți ani! 

miercuri, 4 noiembrie 2026

Eveniment

Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire și de gîndire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puțin înrobit.
André Malraux



 
Invitația de a ne fi alături la prezentarea celor mai recente numere duble (7-8 și 9-10, avînd ca toposuri Mediul. Ambianțe și, respectiv, Atelierul) ale tinerei reviste de litere & arte, Caietele NORR (de curînd a împlinit doi ani de la apariție), vine de la sine. Nu voi face nici o dezvăluire acum vizavi de conținutul celor două apariții editoriale, spre a nu răpi în nici un fel potențialilor cititori plăcerea lecturării lor. Tot ce pot spune este că și aceste două reviste, ca și precedentele, strîng între elegantele lor coperți o serie de texte – poezie, proză, cronici literare, plastice și muzicale, traduceri și eseistică – aparținînd unor nume binecunoscute ale spațiului nostru literar de azi (Liviu Antonesei, Pavel Șușară, Florin Iaru, Ovidiu Pecican) dar și ale unor alți nu mai puțin talentați autori, precum și ale unor tineri creatori aflați pe calea afirmării. Vă așteptăm!

joi, 29 octombrie 2026

Muzicoteca



Supranumit Regele muzicii vechi (evul mediu, renaştere, baroc), celebrul muzician spaniol (catalunez) Jordi Savall* a înregistrat muzica lui Dimitrie Cantemir pe CD-ul Istanbul. Dimitrie Cantemir – Le livre de la science de la musique / Istanbul. Dimitrie Cantemir – Cartea Ştiinţei muzicii**, care include nouă piese scrise de marele cărturar, într-un sistem de notaţie inventat de el însuși. Savall a înregistrat muzica la propria casă de discuri, <Alia Vox>, în noiembrie 2009, alături de ansamblul pe care-l conduce, Hespèrion XXI.
Concertul desfășurat pe scena Ateneului Român în luna decembrie a anului 2011, a constat într-o suită de melodii otomane din secolul al XVII-lea, de inspiraţie sefardă şi armeană. Noutatea evenimentului a fost reprezentată de faptul că multe dintre cîntecele interpretate au fost compuse sau culese de către Dimitrie Cantemir. Concertul a fost dedicat memoriei soţiei lui Jordi Savall, soprana Montserrat Figueras i García (1942-2011), alături de care acesta a trăit, a lucrat şi a creat timp de 45 de ani.


Cartea științei muzicii a lui Dimitrie Cantemir, sursa istorică ce a stat la baza înregistrărilor noastre, este un document excepțional din multe puncte de vedere: în primul rând, un izvor fundamental de informații privind teoria, stilurile și formele muzicii otomane din secolul al XVII-lea, dar și o foarte interesantă imagine asupra vieții muzicale din una dintre cele mai de seamă țări ale Orientului. Această culegere de 355 de compoziții (inclusiv 9 semnate de Cantemir), folosind un sistem de notație muzicală inventat chiar de autor, constituie cea mai importantă culegere de muzică instrumentală otomană din secolele al XVI-lea și al XVII-lea care a supraviețuit până astăzi. Eu am descoperit acest repertoriu în 1999, în timp ce pregăteam proiectul despre Isabella I de Castilia, când colegul și prietenul nostru Dimitri Psonis, specialist în muzica orientală, ne-a sugerat să folosim un vechi marș militar din respectiva culegere ca ilustrație muzicală pentru aniversarea cuceririi Constantinopolului de către armatele otomane ale lui Mohamed II. *** 
Jordi Savall

* Jordi Savall s-a născut în anul 1941 în regiunea spaniolă Catalunia. A absolvit Conservatorul din Barcelona. Printre colaboratorii săi apropiaţi s-a numărat soţia sa, regretata soprană şi harpistă Montserrat Figuéras i Garcia (1942-2011), dar şi cei doi copii ai lor, Arianna Savall (soprană şi harpistă) şi Ferran Savall (lăută, teorbă şi chitară barocă). În decursul carierei, Jordi Savall a înregistrat peste 160 de CD-uri. Participarea sa la realizarea filmului Tous les Matins du Monde (regia: Alain Corneau, 1991) a adus filmului un Premiu César pentru cea mai bună coloană sonoră. Susţine peste 140 de concerte pe an, iar discografia se completează anual cu şase albume noi.
**Lucrarea 
Kitâbu Ilmi’l-mûsîkî (Cartea științei muzicii) a fost dedicată de Cantemir sultanului Ahmed III (1703-1730). Lucrarea a fost elaborată de viitorul domnitor al Moldovei în perioada petrecută la Istanbul ca trimis diplomatic. Cronicarul Ion Neculce spunea despre Dimitrie Cantemir, afirmat într-un climat de excelență în domeniul muzical și ca virtuoz al tambur-ului: Nimeni nu cânta mai bine decât el în tot Constantinopolul.
*** Fragment din interviul difuzat în cadrul emisiunii „Music box", în data de 29 martie 2010 (sursa: www.romaniamuzical.ro)




miercuri, 28 octombrie 2026

Poemoteca

 

„Nu pot citi niciodată toate cărțile pe care le vreau. Nu pot fi niciodată toți oamenii pe care îi vreau și să trăiesc toate viețile pe care mi le doresc. Nu mă pot antrena niciodată în toate abilitățile dorite. Și ce vreau? Vreau să trăiesc și să simt toate nuanțele, tonurile și variațiile experienței mentale și fizice posibile în viața mea. Și sînt îngrozitor de limitată”.

„Orice lucru în viaţă e subiect de scris, dacă ai îndrăzneala să o faci şi imaginaţie să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala de sine.”
Sylvia Plath*


Oglinda

Sînt de argint și exactă. Nu am prejudecăți.
Orice văd înghit imediat
Așa cum e, ne-ncețoșat de dragoste sau repulsie.
Nu sînt crudă, ci doar adevărată –
Ochiul unui mic zeu, în patru colțuri.
Aproape tot timpul mă gîndesc la zidul opus.
Este roz cu picățele. L-am privit atît de mult
Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pîlpîie.
Acum sînt un lac. O femeie se apleacă spre mine.
Cerîndu-mi să-i spun cine e cu adevărat.
Apoi se întoarce spre acei mincinoși : lumînările sau luna.
Și văd spatele și i-l reflectă cu credință.
Mă răsplătește cu lacrimi si cu agitarea mîinilor.
Sunt importantă pentru ea. Ea vine și pleacă.
În fiecare dimineață fața ei înlocuiește întunericul.
În mine a înecat o față tînără și din mine se ridică o femeie bătrînă
Înspre ea, zi după zi, ca un pește hidos.


Metafore

Sînt o enigmă din nouă silabe
Un elefant, o casă zdravănă,
Un pepene hoinărind pe doi lujeri,
Fruct roșu, sidefiu, zvelți căpriori!
Pîine care-a dospit peste măsură.
Bănuții-s noi-nouți în pungă.
M-am înfruptat dintr-o grămadă de mere necoapte
Și m-am suit în trenul din care nimeni nu coboară.

(din volumul Ariel și alte poeme, editura Univers, colecția Orfeu, București, 1980, traducere din limba engleză de de Vasile Nicolescu)

Sylvia Plath și Ted Hughes

* Sylvia Plath (27.X.1932, Boston, Massachusetts, S.U.A – 1.II.1963, Londra, Marea Britanie) a fost poetă și prozatoare.
S-a născut într-o familie de universitari americani de origine austriacă.
Debutează cu poezie la doar opt ani, în pagina dedicată copiilor din periodicul Boston Herald. Desfășoară o susținută activitate publicistică (poezie și proză), inclusiv în perioada în care a urmat cursurile colegiilor Smith și apoi pe ale celui britanic Newnham din Cambridge, ca bursieră Fulbright, talentul său literar fiind rapid și unanim recunoscut de specialiști și publicul larg. În Marea Britanie îl cunoaște pe poetul englez Ted Hughes cu care se va căsători și împreună cu care va avea un fiu și o fiică.
În 1963, după ce mariajul îi eșuase și cu puțin timp înainte să se sinucidă, sub pseudonimul Victoria Lucas, va publica romanul autobiografic Clopotul de sticlă (în traducerea românească a Alexandrei Coliban, volumul a apărut în anii 2003 și 2012 la editura Polirom). După ce, în 1960, îi apăruse volumul de poeme Colosul și alte poezii, care o va impune drept una dintre cele mai valoroase poete ale generației sale.
Postum îi apar volumele Ariel (1965) și Poeme alese (în 1981), cel din urmă primind, în 1982, premiul „Pulitzer”.

marți, 27 octombrie 2026

Octombrie sfîrșit...

 

Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
Nichita Stănescu

(foto: © B.-L.S.)


Cărți călătoare

 


LUMILE ȘI RODIA – (Iubirea)*

Astăzi și nu

Să mergem parcă împreună
În grotele memoriei, cea bună

Unde-s pierduții. Vîntul le citește fruntea
De pergament. Plămînii-și plasează aerul, lent
Glaspapir pe meninge strigătul lor
De ajutor. Nu mai cunosc decît cuvîntul „mie”
Și „eu” ca însemnare-a lui Dumnezeu
Agonizînd pe șenile senile
Ochi dizolvați în pastile

Geronto și Gea
au topit în riduri bărbatul, femeia
Și pentru ei vreau să strig
Și umblu gol să nu le fie frig
Doar pentru ei urc pe frînghii

Din coarde vocale, pe înserate
Pentru timpanele flasce, ridate
Lîngă clepsidrele care le numără
mîinile albe, lîngă pozele prinse
Cu lacrimi în salbe, lîngă pendula ce bate
Taca-i – taca prin mese, cînd apa mă ia
Navă pe valuri amare.

Moarte pe cale de vindecare

Ion Stratan



„Pentru Bogdan Stoicescu,
fără a cărui prietenie nu 
aș mai fi scris
 în monstruosul mileniu trei, 
dragostea din inima lui Nino”

* Din volumul Cinci cîntece pentru eroii civilizatori (ed. Albatros, 1983). Acest volum, alături de cel de debut, Ieșirea din apă (ed. Cartea Românească, 1981) și de cel colectiv, Aer cu diamante (ed. Litera, 1982, scris împreună cu Traian T. Coșovei, Florin Iaru & Mircea Cărtărescu), vor fi singurele sale apariții editoriale pînă în 1990, cînd îi va fi tipărit volumul Lumină de la foc. 
Cinci cîntece pentru eroii civilizatori a fost volumul care l-a impus definitiv pe Ion Stratan, drept vîrful de lance al generației sale poetice (așa numita „generație optzecistă” din literatura română), pe de o parte iar pe de alta, drept una dintre cele mai viguroase și originale voci poetice românești.

Bonus. O emisiune («Dialoguri 4 x 4») găzduită de postul de radio Will FM acum fix 10 ani (O, tempora!) și impecabil realizată de Claudius Dociu, cu și despre Ion Stratan.
Invitați: Valter Paraschivescu, Ioan Vieru, Ioan Mihai Cochinescu și Bogdan-Lucian Stoicescu.



Muzicoteca de dinamită

Gilbert's Groove , este una dintre cele mai cunoscute piese instrumentale ale grupului Circles Around The Sun , apărută pe albumul de de...