Cu Procol Harum n-am
trăit o dragoste la prima vedere, cum se spune (așa cum n-am trăit, de altfel,
cu multe alte grupuri care abordează genul lor muzical, progresiv-simfonic,
numit și psihedelic / proto-prog de cunoscători și de specialiști, mai dificil,
mai complex și foarte elaborat, presupunînd vaste și aprofundate cunoștințe
muzicale dar și stăpînirea deplină de tehnici interpretative la varii
instrumente), ci după succesive ascultări și reascultări de tot felul de
muzichii, îndeosebi dintre cele simfonice... Chiar dacă dumnealor au cochetat,
deseori, întru relaxare, mă gîndesc, și cu genuri mai „lejere” precum blues sau
pop... Una peste alta, o trupă de referință, cu Gary Brooker și Robin Trower la
timonă, doi muzicieni extrem de valoroși, care au intrat în istoria a ceea ce
cu un termen generic numim rock music, pe ușa din față, cu celebra A Whiter
Shade Of Pale ... Piesă pe care o
dansam cu drag la „ceaiurile” tinereților noastre, cuplată, de regulă, cu Night In White Satin, a băiuțeilor de la The Moody Blues... 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu