Raftul cărților

„Sînt morţi. Toţi sînt morţi. Stau în mormintele lor din cimitirul satului. Și tata-i acolo. De ieri. Se odihnește, cum scrie pe piatra funerară. Piatra, marmură patinată de vremi, acum proaspăt șlefuită, pe care-i gata înscris și numele mamei. Numele și anul de naștere. Locul pentru anul morţii a fost lăsat liber de pietrar. Cǎ doar mama mai trăiește. Ea și cu mine: noi doi mai trǎim. Sîntem ultimii din familie. (…)

Urc în sat. Casă după casă, satul morţilor trece pe lîngă mine. Locuitorii săi îmi trec prin faţa ochilor, toţi cei care reprezintă cuvintele-reper ale copilăriei mele. Numele lor sînt scrise pe pietrele de mormînt. Acum trăiesc într-un sat subteran și repetă tot ce-au mai făcut, dar nici de data asta lucrurile nu ies mai bine. Acolo, jos, satul își continuă, invizibil, viaţa. Într-o buclă ce ţine cît rezistă memoria. Le murmur numele. Cîtă vreme mai cunosc numele locuitorilor, satul de sub pămînt poate și el să existe-n continuare.”

Richard Wagner*

(„Catrafuse”, Polirom, 2006)

* Este un valoros scriitor (prozator, poet, eseist) român de origine germană, născut (1952) în județul Timiș. A absolvit studii de anglistică și germanistică la Universitatea din Timișoara, publicînd de timpuriu în presa de limbă germană din țară. A fost cofondator al „Aktionsgruppe Banat” („Grupul de Acțiune Banat”), un grup contestatar al tinerilor literați de expresie germană din Timișoara, care a fost activ între 1972 și 1975. A fost profesor de limba și literatura germană la Hunedoara, după care a activat ca redactor la revista săptămînală „Karpatenrundschau” din Brașov, între 1979 și 1983. După concedierea sa de la această publicație și interzicerea dreptului de a mai publica, emigrează (în 1987) împreună cu soția sa, scriitoarea Herta Müller (laureată în anul 2009 cu premiul Nobel pentru literatură), în Republica Federală Germană, unde trăiește și lucrează (la Berlin) ca scriitor liber profesionist.
În 1982, criticul literar Peter Motzan editează, la Editura „Kriterion” din București, antologia poetică „Vînt potrivit până la tare”, care reunește lucrările cele mai reprezentative ale tinerilor poeți de limbă germană din România, printre care și Richard Wagner. Este un volum valoros, care s-a constituit într-o replică pe măsură la faimosul volum-manifest al generației ʼ80, „Aer cu diamante”. A fost, însă, un volum cu o atitudine vădit anti-ceaușistă, care a declanșat persecuții dure la adresa autorilor.
Richard Wagner a continuat să scrie (versuri, povestiri, proză scurtă, romane, reportaje, eseistică) fiind recompensat, de-a lungul timpului, cu o serie de premii prestigioase (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România în 1980, „Neuer Deutscher Literaturpreis”, 2000).
După 1989, romanele sale („Viena, Banat”, „Catrafuse” sau „Miss București” ) s-au tradus și publicat în limba română.