Stamatiada (treapta a 4-a)

(foto: © Gabi Stamate)

„106
(requiem pentru un fox sîrmos)

Ființa umană este ipocrită; acceptă existența hidoasă a abatoarelor, halește vițel(uș) la cuptor, dar consideră inoportun să curme chinul unui animăluț de companie ajuns în suferință incurabilă, invocînd ridicole principii morale.
Îi spun omului: fii, domn’e responsabil, asumă-ți chiar și o eroare, dar fii autentic. A fi înseamnă a alege!
Oamenii pretind că respectă viața, dar nu probează în nici un fel această afirmație. Ei înșiși vin pe lume neasumat (în urma unui act sexual fără preludiu și în lipsa orgasmului viitoarei mame, ca-n filmele porno), ascultă-mă ce-ți spun, comit războaie, ucid cu bestialitate și împing cadavrele cu buldozerul, dar insistă să se considere ființe superioare.
Secolul XX a produs două războaie modiale la interval de 24 de ani.
Toacă mărunt zarzavatul pentru supă, dar își oferă buchete de flori (ca să lase impresie). Pe cele din jardiniera proprie le iubesc, le bibilesc și le sărută. Chipurile, iubesc natura. Despre ce vorbim?
Șmecheria maximă e să înghiți carnea unui pește pe care l-ai privit mai întîi în ochi. El e încă viu (mișcă pentru tine) și bucătarul chinez îi spintecă burta, scurt. Certifică astfel că e proaspăt. Carnea pulsîndu-ți în gură.” (p. 180)

* Gabi STAMATE, CRUD, v 3.0_full_beta, roman, 2021