Memento

Ezio Bosso*

(13.09.1971–15.05.2020)

„Nu știu dacă sunt un om fericit, dar știu că țin la un loc, strînse bine, momentele fericirii mele, le trăiesc pînă la sfîrșit, pînă la lacrimi, așa cum trăiesc și clipele mai întunecate, mai sumbre. Cu alte cuvinte, sunt o persoană normală (...). Filozofia mea de viață constă în a fi mai atașat de clipele fericite pentru că, atunci, acestea vor servi ca un fel de «mîner» pentru a vă trage în sus, când sunteți în pat și nu vă puteți ridica ”.

„Muzica ne schimbă viața și ne mîntuiește.”

*

„Muzica ne învață cel mai important lucru care există: ascultarea.”

*

„Muzica este ca viața, nu se poate face decît într-un singur fel: împreună.”

Ezio Bosso

„Avec l’âge, l’art et la vie ne font qu’un.”

Georges Braque

Muzicianul italian Ezio Bosso a încetat din viață la doar 48 de ani, în urma unei grave maladii degenerative (sleroză laterală amiotrofică) a sistemului nervos care, din păcate, în ultimile luni ale vieții l-a împiedicat să cînte și să vorbească. A urmat studii muzicale din copilărie, începînd de la 14 ani, desăvîrșindu-le la Conservatorul din Viena.
În calitate de compozitor, dirijor sau pianist, el a susținut concerte pe unele dintre cele mai prestigioase scene ale muzicii clasice din întreaga lume: „Royal Festival Hall” din Londra, „Sydney Opera House” din Australia, „Carnegie Hall” din New York, „Teatro Regio” din Torino ori „Auditorium Parco della Musica” din Roma.

Multe dintre compozițiile sale (pentru teatru, film sau balet, patru simfonii, muzică concertantă și de cameră, triouri și sonate) au fost folosite de coregrafi celebri, precum americanul Edwaard Liang, britanicul Christopher Wheeldon sau spaniolul Rafael Bonachela, de regizori de teatru (elvețianul James Thierrée) sau film, unde a colaborat cu nume importante (britanica Gaby Dellal sau italianul Gabriele Salvatores).
Prin prematura sa dispariție, arta muzicală clasică contemporană pierde pe unul dintre cei mai valoroși și influenți reprezentanți ai săi, o personalitate de primă mărime a scenelor concertistice mondiale dar și un om de-o mare sensibilitate sufletească, a cărui viață s-a contopit indisolubil cu arta sa.

* Mă reîntorc cu o plăcere nesmintită în acest jurnal, ori de cîte ori am prilejul, cu sau fără motiv, la acest minunat artist, unul dintre cei mai dragi inimii mele. Astăzi am făcut acest lucru pentru că în urmă cu cinci zile s-a împlinit un an de la plecarea lui din această lume dar nu și din sufletul meu. Și sînt bucuros să constat că a rămas la fel de viu în inimile celor care l-au iubit, i-au apreciat și ascultat muzica. 

„Fără Ezio Bosso, de astăzi, lumea este un loc mai trist” 

(teatro.it)

Ezio Bosso al Teatro Giordano

Six Breaths (live)

Ezio Bosso e Italian Cello Consort