la moartea lui Zed*
A fost cîine
și a murit ca un cîine.
De ceremonie funebră
nici vorbă.
Nici tu sfințenii, nici tu smerenii,
nici tu popă, nici tu citanii,
doar un viscol năpraznic
și crengi în jelanii
la moartea lui Zed,
a credinciosului, bietului cîine.
Și doar o pîine
pe piept i-am pus
înfometatului veșnic,
între lăboanțele groase
și grele ca două lopeți,
grele de somnul pămîntului.
...Și oratori prin jur nefiind,
i-am urat singuratec,
aruncîndu-l
n apa dulce a Dîmboviței:
„Noapte bună, Cîine!”
... Așa se spune că Danezul în doliu
i-a urat lui Horațio,
care murea:
Noapte bună, Horațio, Cîine!
... Nu e de crezut,
dar se spune așa.
Emil Botta
* din volumul Un dor fără sațiu, ed. Eminescu, București, 1978, pp. 63-64
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu