Planeta demult dispărută a copilăriei noastre

Eforie Nord. Prin 1962, cred. Neprețuita noastră bunică Elena (Dumnezeu s-o ocrotească și s-o aibă-n pază!) și iubiții ei nepoți: Bogdan (în stînga) & Mihail. La 64 de ani de la această eternitate de-o clipă, dragul meu văr cu prenume de arhanghel s-a grăbit s-o reîntîlnească pe bunica dimpreună cu toți cei dragi nouă, plecați demult, numai ei știu unde, în lumea cea fără de timp a îngerilor, doar bănuită însă cu siguranță, mult mai bună, dacă nu cumva cea mai bună dintre toate lumile posibile… Drum bun, dragă «moșule» și nu uita cuvintele poetului: Asta e sora moarte, care ne adună după ce ne desparte!