 |
| Caragiale și Vlahuță (1892) |
„VII
13/25.V.[1]911 spre ziuă
Dragă Alecule, nu știu cum și ce fel, mi-a venit, acu, pe la 12 trecute noaptea, șezînd la masa me di brad, c’coane, cu perdelili lasate*, bri omule, să-ți spun că te sărut dulce. Spune-mi și matale, mă rog frumos, o vorbă plăcută, fie cît de scurtă, numa plăcută să fie!
Dumnezeu cu tine și cu ai tăi! Noroc și voie bună!
Al tău vechi,
Caragiale
Sărut pe Barbu**/***
* Se recunoaște aluzia la versurile lui Eminescu, Singurătate, în rostire regională.
** Este vorba despre Delavrancea
*** Scrisoare către Alexandru Vlahuță
[Din volumul „Ion Luca Caragiale - Scrsori și acte”, Editura Pentru Literatură, București, 1963,
ediție îngrijită de Șerban Cioculescu]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu