Goange

În sfîrșit, abia acum mi-am dat seama ce taine inefabile se ascund în spatele cuvintelor matematicianului de la Cotroceni, rostite mai deunăzi, cum că, în viitorul apropiat, „se vor întîmpla lucruri”. Privind cu atenție acest montaj fotografic, pe care mi l-am tradus cu ajutorul limbajului mimico-gestual, am înțeles ce ne așteaptă. Cum se spune că o imagine face cît o mie de cuvinte, orice alte explicații sînt de prisos. Bref, cam ce se vede în imaginile alăturate urmează să ni se întîmple, vai de creierul capului nostru, cum premonitoriu a spus Nichita Stănescu, prin 1982!

P.S. Încerc să mai găsesc o altă explicație: de ce madam Săpun (da, da, individa care a coordonat și întocmirea „listei negre “ cu „dușmanii” justiției) și garda ei pretoriană de la CSM l-au eliberat de la mititica (trimițîndu-l în arest la domițil, hehehe!), taman acum, pe alde Potra, ratatul croitoraș cel viteaz? N-aș vrea să mă duc prea departe cu gîndul și să cred că ar fi posibil ca omul să fi primit, printre alte „indicății prețioase” și planul unei alte «operațiuni paramilitare speciale», pe care s-o pregătească en detail și să-i iasă pasența, de data aceasta, nu ca odinioară, cînd forțe ostile i-au băgat bețe-n roate. Aferim!

Altițe & bibiluri

  Etica politică

O viaţă de om m-am pregătit și am învăţat. (...)
Dar, fie din vina oamenilor, fie din a împrejurărilor,
fie din a mea, nu mi-a fost dat o singură dată
 să am atâta libertate și atîta răgaz
ca să pot face acestei ţări dovada cea mare.
Mihail Manoilescu
(1891-1950)

„Dintre toate păcatele pe care omul politic poate să le facă, cel mai josnic este acela de a sacrifica interesele statului pentru acelea ale partidului. (...). Se întîmplă adesea ca spiritul de partid să fie mai tare decît patriotismul.“

„Este întotdeauna preferabil de a avea alături de tine oameni liberi care să te apere de tine însuți atîta timp cît nu este prea tîrziu, decît de a dispune, în momentul înfrîngerii, de o gardă de pretorieni disciplinați, destinată să te apere de țara ta.”

„...nimic nu e mai imoral decît consacrarea prin popularitate. Căci popularitatea este adesea răsplata acțiunilor moralmente inferioare ce urmăresc captarea demagogică a maselor.”

„Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“

„Pentru omul politic, amiciția personală excesivă pentru șef constituie o inferioritate și aproape un viciu.”

„Intraţi în viaţa politică numai dacă consimţiţi să nu cereţi nimic şi să nu aşteptaţi niciodată, de nicăieri, o recompensă pentru eforturile voastre.“

„În timp ce dictatura alunecă pe panta pieirii ei, suprimînd critica, democrația își consumă prestigiul său și pe acela al națiunii, exagerînd-o.”

„ (...) mulţi oameni politici, criticînd şi atacînd o viaţă întreagă, păstrează, ajungînd în fine la putere, un spirit mai mult negativ decît constructiv, mai mult polemic decît realizator... Aceasta este plata unei vieţi dedicate, într-o măsură exagerată, bătăliei politice.“ *

* Din volumul Etica politică.1946-1947; traducere din franceză de Elena Manoilescu, 

ediție îngrijită și posfață de Mihai Dinu, ed. Spandugino, 2010)

Răsai asupra mea

Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;

O, maică sfântă, pururea fecioară,

în noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,

Deşi al meu e un noian de vină;

Privirea ta de milă caldă, plină,

îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa

Adâncă a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa

Și reapari din cerul tău de stele

Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Mihai Eminescu

Și dacă...

(Ilie Stepan & comp.)

Întîlnirile titanilor

 

Aseară m-am uitat la un film care m-a marcat profund și pe care, cu siguranță, merită cu asupra de măsură să-l revăd: «Stone» / «Șantajul» (r. John Curran, 2010), un impecabil thriller psihologic (o adaptare după piesa de teatru omonimă a lui Angus MacLachlan, care semnează și scenariul ) cu o prestație actoricească fără cusur a tandemului Robert de Niro & Edward Norton, doi actori foarte, foarte dragi inimii mele. Nu pot încheia înainte de a aminti despre coloana sonoră deosebită a peliculei (muzicianul Jon Brian fiind autorul temei și al modulelor muzicale), la care doi artiști valoroși, Jonny Greenwood și Thom Yorke de la binecunoscuta trupă Radiohead, au contribuit cu elemente de ambianță sonoră, care vin să complinească în cel mai fericit mod cu putință fluxul viguros și de multe ori aspru al narațiunii filmice. 

N. B. John Curran realizase cu doar patru ani înainte un alt lung metraj de antologie, splendidul «The painted veil / Vălul pictat», cu același Edward Norton în pole position, secondat de Naomi Watts (într-o tandră și tumultoasă poveste de iubire plăsmuită de W. Somerset Maugham în romanul său cu același titlu), premiat cu un Glob de Aur.

Lumea în care trăim

(Sursa foto: RADOR)

ICR dus în cîrcă de dna Încrosnatu 

Deși mi-am propus să nu mai comentez în nici un fel ceea ce se întîmplă în această perioadă îmbîcsită cu o miasmă de ghenă pesedo-auristă, prin care ne este dat să trecem, tot mai greu de suportat, nu m-am putut abține să nu aștern cîteva cuvinte, pierzîndu-mi, totuși, ceva timp prețios, încercînd să aflu cine este nou numita președintă a ICR și ce vrea ea (parafrazând zicerea de mult celebră «cine „e” polițiștii români și ce „vrea” ei»). Atras fiind, cu asupra de măsură, îndeosebi de exotismul nepereche al numelui de familie al duducii pesediste: Încrosnatu. Este pentru prima oară și întîiași dată cînd aud despre dumneaei și despre acest nume propriu românesc care, conform dicționarelor, derivă de la un verb și s-ar putea traduce cam așa: încrosna - a (se) încărca cu o povară, a se înfofoli, a se deghiza ( fig.), a încărca pe spinare, ghebos (fig.) și, finiș coronat opus, „care are un caracter urît și o înfățișare neplăcută”. Mi le-am notat pe toate, ca să am de unde alege dacă vreodată mă voi mai hotărî să revin asupra acestui subiect.
Căutînd nu foarte adînc, am constatat că, în buna tradiție împămîntenită pe meleagurile noastre miorițice, doamna cu pricina este o sinecuristă prahoveană (născută la Sinaia prin ‘83) și o pupilă declarată a pușcăriașului Bombonel. Zis și Năstase 4 case.
Această inedită numire este, cum era de așteptat, o nouă ispravă (din lungul șir care va urma), rod al colaborării tovărășești a tandemului (fără busolă și cîrmaci) PSD - AUR: votarea acestei triste figuri la conducerea Institutului Cultural Român, adică a unei instituții care reprezintă cultural țara pe glob, la cel mai înalt nivel și care a fost condusă, de-a lungul timpului, de personalități remarcabile ale căror nume au reprezentat mult la timpul lor.
Dar care sînt faptele de vitejie ale acestui trist personaj ? Potrivit unor surse demne de încredere, noua președintă a deținut în trecut și funcția de vicepreședintă a Fundației Europene „Nicolae Titulescu”, păstorită de ex-deținutul Bombonel, poziție din care, în 2013, a reușit rara „performanță” de a-l aduce la București pe zărghitul Aleksandr Dughin, nimeni altul decît tartorul ideologilor Kremmlinului de azi, adică acela care a declarat public, printre alte țicneli, că România nu ar trebui să existe ca stat independent și ipochimenul care a dat undă verde războiului din Ucraina, fiind unul dintre aceia care au pus umărul vîrtos la instaurarea dictaturii în țara de baștină.
O performanță nepereche a dnei Corina Încrosnatu, fără doar și poate, care o recomandă, fără drept de apel, pentru înalta demnitate publică ce i s-a făcut cadou de-a-mboulea.
Mai am o singură curiozitate: oare cum îi vor pronunța franțujii, ori danezii, ori englezii sau de ce nu, japonezii, numele acesta greu de articulat în românește? Cu siguranță, în satul bunicilor mei i s-ar fi spus, pe scurt, «Gheboasa». Adică un nume pe care, după toate aparențele, pare că și-l merită. 

Aș fi cum nu se poate mai bucuros să aud cît mai degrabă că povara numită ICR care i-a fost aburcată pompieristic în cîrcă dnei Încrosnatu o va copleși, determinînd-o să renunțe. Spre binele ei dar mai ales al nostru.