MEMENTO

George Coșbuc

(20 septembrie 1866 , Hordou, Bistrița-Năsăud – 9 mai 1918 , București)

De la stînga la dreapta: George Coșbuc, dna Elena Vaida-Voievod, dr. Ciuta (Bistrița), Alex. Vaida-Voievod și I.L. Caragiale,
 la Karlsbad, 1911

„Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. […] A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţi.

A adus lumină, sănătate, voioşie.

Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”

Liviu Rebreanu

[EU FRAZE NU ȘTIU SĂ-NVÎRTESC]*

Eu fraze nu știu să–nvîrtesc –

Eu scriu așa precum vorbesc

Părinții mei acasă.

Sînt tot așa precum am fost–

Ei m-au găsit grozav de prost

Că n-am cetit volume.

Acei ce cred că ei sînt tot,

Că lumea-i rea, iar dînșii pot

Cu umărul s-o-ndrepte.

Să rîzi de ei! Să cazi pe brînci!

Dar numai apele adînci

Sînt ape-n lume, oare?

O, știu și eu că e sublim

Oceanul, dar nu găsim

Un farmec și-n izvoare?

George Coșbuc

(postumă)

* Din volumul „G. Coșbuc – Poezii”, Editura pentru Literatură, București, 1961, p.268, cu ilustrații de Ligia Macovei