 |
| (foto: © Gabi Stamate) |
Ea are premoniții, presimte, știe ce va urma, cum o să fie, citește oamenii și ia măsuri din pripă. Jonglează, pasă-mi-te, cu energii și vibrații. Insistă că se pricepe la treburile astea ca nimeni altcineva. Dar viața ei este un dezastru. Singură, fără prieteni, predispusă la isterie, se luptă cu depresia și are fobia microbilor.
De acord, e un om cumsecade, precum zici, dar poate ar trebui să se caute, s-o vadă un specialist, cît de cît, sau internată. Ia niște pastile, fetițo! Are nevoie de supraveghere. Iar eu, măcar în principiu, nu am nimic cu nimeni, zău așa. E-adevărat, uneori sînt ironic ori poate chiar acid, iată, se mai întîmplă, însă nu aș face rău nici măcar unui gîndăcel resemnat, cu antenele pleoștite. Iar în seara asta, vai, am mers împreună pînă în stația de autobuz, și, după nici zece minute, îmi vîjîia capul, înțelegi ce spun? M-a căpiat. E dusă complet. Definitiv. Nebunia aceea rece, sticloasă, în fața căreia nu ai ripostă și, cu atît mai puțin, scut. După ce pleci de la ea, dă clanțele cu spirt. Și da, recunosc, sînt ironic, cînd spun că vineri este tot un fel de joi, desigur, dar tot ce contează cu adevărat este că amîndoi știm, că vorbim, despre ziua de mîine. Și nimic. Mi-a plăcut cum sună. Și-ți cer un favor de bun simț: nu-i spune că am vorbit.”*
(pp. 164-165)
* Gabi STAMATE, CRUD, v 3.0_full_beta, roman, 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu