„Acum
treizeci de ani, stând noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecând realitatea
potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne
dă-n gând ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai
bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram
ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei,
Mircea Cărtărescu şi subsemnatul.
Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit
să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei
Vişniec şi Magda Cârneci. Dar,
când Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit
acasă (…). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec
din poveste. L-au ales pe Nino Stratan
(…) După aia, ne-am gândit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu
editura era simplu. (…) Mai rămâneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut
cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu.
Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti,
unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile
de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de
pretenţiile unor filologi… Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb,
sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton
ciocan şi le-am pozat ore de-a rândul. Titlul era gata: «Aer cu diamante».“
Florin Iaru
(Academia
Caţavencu, octombrie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu