„Am locuit 10 ani în București, de care mi-e dor sfâșietor uneori, ca și de alte localități pe care le-am văzut sau nu, de alte catedrale, de alte biblioteci, de alte muzee. După moartea tatălui meu, pilot de încercare pe avion, a trebuit să mă gândesc la sănătatea mamei mele, profesoară de la care am moștenit pasiunea scrisului. Și eu, și soția mea, poeta Letiția Ilea, dorim că părinții noștri să îmbătrînească frumos. Rămâne să fac naveta, când este necesar, la revista «Contrapunct» a Uniunii Scriitorilor. În Ploiești am prieteni remarcabili, precum criticul Nicolae Boaru, eseistul Bogdan Stoicescu, poetul Nicolae Stanciu, filosoful Arthur Teodorescu și gânditorul teologic Ion Mărculescu. Deci, am cu cine comenta lecturile din opera unui geniu de exemplul Domnului Mihai Șora (căruia îi urez cu smerenie un perpetuu «La mulți ani!»). Iubesc Ploieștiul pentru că există un Festival «Nichita Stănescu», de douăzeci de ani, pentru că există teatrul «Toma Caragiu», și regizorul Lucian Sabados, Muzeul de Artă și artistul Valter Paraschivescu, revista «Axioma» a talentatului poet Marian Ruscu, publicația tinerilor, «Atitudini» și adânc în inima mea treimea: Eugen Petri–Mihai Vasile–-Martin Culcea, sculptor-regizor-poet. Sunt prieten cu prozatori străluciți, precum Mihai Cochinescu, Ioan Dan Nicolescu și Florin Sicoe. Am un frate întru lirism în persoana stenică a lui Florin Manole. Avem și eu, și Letiția foarte mulți prieteni. Sunt prieten până și cu «Palatul Culturii», cu care mă înțeleg din priviri.”*
Ion Stratan
* Dintr-un interviu acordat Iolandei Malamen, apărut în „Ziua literară”, 22 octombrie, 2005
 |
| Nino alături de mama sa, dna profesoară Elena Stratan |
 |
| Coperta IV-a a publicației „Revista Nouă” din Câmpina, închipuită de editorul ei, Florin Dochia |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu