Nino despre Nini*
(în șapte trepte)

3.
„Pentru a elimina orice neînţelegere, trebuie să spun că nu am băut niciodată cu Nichita până la epuizare, n-am petrecut nici o noapte în casa acestuia şi nu am atacat nici un subiect frivol, discuţiile concentrându-se asupra poeziei şi literaturii. Aş fi vrut ca prietenii ce se revendică in absentia, de la Constantin Crişan la academicianul Eugen Simion, să-i fi adus atât suport moral cât i-a adus mai modestul student din Ploieşti, prin dialoguri, scrisori şi glume nonconformiste care înseninau atmosfera. La lansarea volumului Ieşirea din apă**, Nichita mi-a făcut cinste cu o omletă, spunând în glumă: O modestă trataţie pentru volumul tău. Păcat că n-au cafea aici, la restaurant. Nici la Partid nu mai au. La care m-am trezit spunând: Am auzit că şi tovarăşul Emil Bobu a fost propus spre râşnire. La Cenaclul de Luni, care era extrem de critic, unde, precum ştii bine, am fost de atâtea ori împreună, am îndrăznit să-l numesc pe Nichita un adevărat maestru al acelor vremi, chiar cu riscul de a-mi tăia craca de sub picioare - cum se spune - în faţa domnului profesor Nicolae Manolescu, care avea un diferend personal cu Nichita şi care-i desfiinţase volumul Epica Magna. La aniversarea a 50 de ani, i-am luat un interviu lui Nichita Stănescu, interviu pe care l-am publicat în Flamura Prahovei, în timp ce marii lui prieteni şi admiratori de azi, de la M.N. Rusu la Mircea Dinescu şi, mai nou, inventatul Gociman, băteau câmpii pe la colţuri că Nichita le-a recomandat poeţilor să se ducă la strung.”

(va urma)

* Ion Stratan despre Nichita Stănescu

** Este vorba despre volumul de debut al lui Nino, din 1981, 

apărut la editura „Cartea Românească” din București.

(dintr-un interviu realizat de un prieten: Leonida Corneliu Chifu,

 apărut în „Gazeta Prahovei”, 20-21 iulie 2005)

Nino & Nini, martie 1983, cînd Nino îi dăruise lui Nichita celebra cămașă de soldat