vineri, 5 octombrie 2018

Al vostru, întodeauna cu dragoste, Nino...

Cădere
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele

celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l


lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine

inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină

trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru

Ion Stratan
p.s. Cineva mi-a spus, odată, că-i plăcea de Nino tocmai pentru faptul că scria despre viață și despre moarte...
Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria „despre”, ci chiar pe viață și pe moarte... Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta și este: o luptă pe viață și pe moarte, cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL... Pentru că Nino a scris folosindu-se de o „tehnică”, pe care n-o posedă mulți, numită de Nichita Stănescu, „Hemografie”. Scrierea cu tine însuți... (B.-L. S)

Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...