Cădere
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Graţii
luaţi-l, legaţi-l
lumea mea se rostogoleşte peste mine
cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină
cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,
decât inima mea
mâncat dinlăuntru
Ion Stratan
p.s. Cineva mi-a spus, odată, că-i plăcea de Nino tocmai pentru faptul că scria despre viață și despre moarte...
Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria „despre”, ci chiar pe viață și pe moarte... Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta și este: o luptă pe viață și pe moarte, cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL... Pentru că Nino a scris folosindu-se de o „tehnică”, pe care n-o posedă mulți, numită de Nichita Stănescu, „Hemografie”. Scrierea cu tine însuți... (B.-L. S)
Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria „despre”, ci chiar pe viață și pe moarte... Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta și este: o luptă pe viață și pe moarte, cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL... Pentru că Nino a scris folosindu-se de o „tehnică”, pe care n-o posedă mulți, numită de Nichita Stănescu, „Hemografie”. Scrierea cu tine însuți... (B.-L. S)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu