„Dacă membrul de taină nu avea vătămări evidente,
Hristofor întreba despre problemă cu de-amănuntul. Nu se temeau de el să-i
spună, fiindcă știau: el nu era guraliv. În lipsa erecției, Hristofor sfătuia
să se adauge în mîncare anason și migdale, care sunt scumpe, ori un sirop
ieftin de izmă, lucruri care sporesc sperma și îmboldesc gîndurile la pat.
Același efect era atribuit ierbii cu ciudatul nume de seu de corb, precum și grîului obișnuit. Mai exista, în fine, și iarba las, care avea două rădăcini: una
albă și una neagră. Cea albă făcea să apară erecția, cea neagră – să dispară.
Neajunsul acestui remediu era acela că rădăcina albă trebuia ținută la momentul
cu pricina în gură, lucru pe care nu erau dispuși chiar toți să-l facă.
Dacă toate acestea nu sporeau sperma și nu
stimulau gîndurile de pat, tămăduitorul trecea de la lumea vegetală, la cea
animală. Celor lipsiți de potență, li se recomanda să mănînce rață sau rinichi
de cocoș. În cazurile critice, Hristofor dispunea să se procure ouă de vulpe,
să fie sfărîmate în supă și să se bea cu vin. Cei cărora acest lucru le era
peste puteri, le recomanda să sugă ouă de găină, luate cu ceapă și cu nap.”
Evgheni
Vodolazkin
(„Laur”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu