Muzica e mai mult decât muzică, iar compozitorii sunt mai mult decât compozitori. Pentru mine, compozitorii nu sunt doar compozitori, sunt ghizi, sunt învăţători, sunt filosofi care ne învaţă să trăim. Spiritul meu este modificat de muzică, este iluminat de muzică. E ceea ce povesteam în cartea „Viaţa mea cu Mozart“. Aveam 15 ani, am avut o depresie pe care o au mulţi adolescenţi, îmi era teamă de viaţă, de a trăi şi eram atras de moarte. Am făcut un plan să mă sinucid, atunci la 15 ani, dar am fost salvat de un profesor care m-a dus la o repetiţie la „Nunta lui Figaro“ a lui Mozart. În câteva minute m-am vindecat. Era o doamnă planturoasă care s-a urcat pe scenă şi a început să cânte aria Contesei... Şi am fost vindecat: Mozart mi-a redat dorinţa de a trăi, pentru că depresia înseamnă moartea acestei dorinţe. Mi-am spus că voi mai rămâne puţin pe pământ şi, iată că trăiesc datorită lui Mozart! Muzica face parte din viaţa mea spirituală, din credinţa mea. Muzica este capabilă să îmi dea bucurie, atunci când nu o am. Cu Chopin, Schubert, Mozart, te simţi mai puţin singur. Înţelegi că tristeţea face parte din experienţa umană, e universală, cu cât asculţi mai multă muzică, cu atât auzi frumuseţea. Puterea muzicii este aceea de a transforma tristeţea în frumuseţe şi aceasta ţine de o spiritualitate incredibilă. Devin filosof, când ascult o bucată din Chopin.
Éric-Emmanuel Schmitt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu