Cîntec de lună nouă
Să-ți mai sfîrșesc povestea cu hoinarul
Care-și furase nopțile pe rînd?...
Ei... pe surîs petale moi de lună,
Îți cad și nu le mai aud căzînd
...și greu ce-ți e... și mîinile-ațipite
ți-alunecă din poală-atît de dulci...
Ți-am așternut în ochi un pat albastru...
Hai, vino, somnoroaso să te culci.
Nichita Stănescu
martie ’56
(din „Argotice / Cîntece la drumul mare”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu