Psalm real (I)
Sfîrșit de întrebăruri, de viață mi-am adus
Aminte, și că dînsa înseamnă chiar Iisus
De n-ar fi fost el, simplu, eu nu aveam un rost
Exist, respir și stărui pentru că El a fost
Exist, respir și stărui pentru că El a fost
M-apasă Timp în tîmplă, în inimă, în rană
Numită existență în zi contemporană
Și stelele în cuget sunt cuiele ce-l sînger
Lumină și credință, în rimă veche – înger
Nu știu de este cerul, nu știu de e albastru
Nu știu dacă Pămîntul e mlaștină sau astru
Nu știu mișcarea dacă s-a inventat ori stăm
În visul de-nceputuri, Ființă adăstăm
Nu știu ce-i timpul, vremea, cuvintele ori viața
nu știu ce e voința și care-mi este fața
Un singur știu, din lucruri și din cuvinte – triști
Sunt secolii de scamă ce uită că exiști
Un singur lucru-i clarul cum clarele ferești
Că Tu, Mîntuitorul, realitate ești
 |
| (foto: © Tudor Jebeleanu) |
Psalm real (II)
E Timpul circularului inel de timp în zi
Credința că odată la noi vei reveni
Ține-nvierea-n lume și-n lume învieri
Tu, fără azi și mîine, tu fără azi și ieri
Ești suspendarea-n culme, ești fără vale, deal
Tu, lăcrămată steaua din ochiul sideral
N-aștept nimic în lume, afară de-nviere
O zi fără-ntuneric, o floare fără sere
Lumină din lumină, ființă din ființă
Miruitor se duce aproapele-n căință
Cu moartea peste moarte, Iisuse ai călcat
Cum de-ai murit e teama, nu chip de-ai înviat
Cum de-omescu-n tine săpata-limitare
Dar vrednic nu sunt încă pentru așa-ntrebare
Să luminăm de Paște, să închinăm, să lauzi
Prin faptul existenței cum îngerii aplauzi
Cu-aripile de palme ce se unesc, un flutur
Care din insectare cerești pios le scutur
Ion Stratan
(Din volumul "Mai mult ca moartea", capitolul "O zi din viața lui Iisus (ora 1 - ora 25) urmată de Psalmi reali (I-XVI)", 1997)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu