Se depărtează viața ca un cuvînt în carte
Doar el o înconjoară încet, parte cu parte
Doar el zăgăduiește, între Botez și moarte
Ce timpul denumește vocație și soarte
El e-anunțat, în clopot, de la-nceputul lumii
El portă și priință deschiderii minunii
Ne-nvață calendarul de lacrimi, săptămîni
El, care duce stele drept cuie între mîini
De sînge și jertfire sunt zilele lui calde
De înțelesuri tandre, de vorbă care arde
Iisus, lumina lumii, ruptorul de peceți
Pantocrator în ceruri și dătător de vieți
Învie-ne în inimi, cum lumea o învii
Tu, mult deasupra lumii,, și cel mai viu din vii
Mai mult decît ființa și slujitor al firii
Tu, singur sens de suflet al brutei devenirii
Iisuse, luminează în noaptea noastră trează
Mai mult decît lumina, mai mult decît o rază!
Ion Stratan
(„Mai mult ca moartea”, 1997)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu