Am întrebat odată
un puști de clasa a V-a, Rareș, dacă știe cine-i Dumnezeu și dacă l-a văzut
vreodată. Mirat dar foarte serios, mi-a spus că da, știe cine e, dar că de
văzut, nu l-a văzut niciodată, pentru că pe Dumnezeu, din cîte știe el, nu l-a
văzut nimeni. „Tu l-ai văzut pe Dumnezeu?”, m-a întrebat șăgalnic, așteptînd, cu
o vădită curiozitate, să audă ce-i răspund. „Nu, nu l-am văzut”, i-am răspuns
cu o geană de tristețe în glas. „Dar mi-ar plăcea să-l văd”, am adăugat. S-a
luminat brusc: „Păi, vezi?” „Păi, dacă tu zici că nu l-ai văzut, atunci de unde
știi că există?”, am plusat eu. „Păi, hai să-ți spun o chestie. În fiecare
dimineață, mama îmi pregătește ceaiul meu preferat. De mentă, amestecat cu tei.
Îi pune în el o feliuță de lămîie și, la sfîrșit, două-trei lingurițe cu miere.
E minunat!... Dar, uneori, uită să pună mierea și atunci o pun eu, că altfel, îi
lipsește dulceața și aroma.” „Bine, bine, dar ce legătură are ceaiul tău cu
Dumnezeu? Că io despre El te-am întrebat!” „Păi, are, că așa cum la ceai, nu știi
dacă e dulce și aromat pînă nu-l guști, așa cred io că e și cu Dumnezeu, care
e la fel de dulce și aromat, dar numai atunci cînd te gîndești la El. Eu așa
îmi închipui că trebuie să fie Dumnezeu. Pricepi?” „Pricep!”, i-am răspuns
uimit. „Mă bucur” – a conchis puștiul – trimițîndu-mă, scurt, la colț: „Nu-i
așa că și tu pui miere în ceai?”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bonjour tristesse...
„Eram făcut ca să trăiesc şi mor fără să fi trăit...” Gary alături de iubita sa, Jean Dorothy Seberg „Ştii, lucrul de care dragostea are cea...

-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...
-
Rendez-vous picto-poetic Nu cred să fi citit vreun alt volum* de poezie în care să abunde numele atîtor artiști. Drept pentru care, l-am și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu