Am întrebat odată
un puști de clasa a V-a, Rareș, dacă știe cine-i Dumnezeu și dacă l-a văzut
vreodată. Mirat dar foarte serios, mi-a spus că da, știe cine e, dar că de
văzut, nu l-a văzut niciodată, pentru că pe Dumnezeu, din cîte știe el, nu l-a
văzut nimeni. „Tu l-ai văzut pe Dumnezeu?”, m-a întrebat șăgalnic, așteptînd, cu
o vădită curiozitate, să audă ce-i răspund. „Nu, nu l-am văzut”, i-am răspuns
cu o geană de tristețe în glas. „Dar mi-ar plăcea să-l văd”, am adăugat. S-a
luminat brusc: „Păi, vezi?” „Păi, dacă tu zici că nu l-ai văzut, atunci de unde
știi că există?”, am plusat eu. „Păi, hai să-ți spun o chestie. În fiecare
dimineață, mama îmi pregătește ceaiul meu preferat. De mentă, amestecat cu tei.
Îi pune în el o feliuță de lămîie și, la sfîrșit, două-trei lingurițe cu miere.
E minunat!... Dar, uneori, uită să pună mierea și atunci o pun eu, că altfel, îi
lipsește dulceața și aroma.” „Bine, bine, dar ce legătură are ceaiul tău cu
Dumnezeu? Că io despre El te-am întrebat!” „Păi, are, că așa cum la ceai, nu știi
dacă e dulce și aromat pînă nu-l guști, așa cred io că e și cu Dumnezeu, care
e la fel de dulce și aromat, dar numai atunci cînd te gîndești la El. Eu așa
îmi închipui că trebuie să fie Dumnezeu. Pricepi?” „Pricep!”, i-am răspuns
uimit. „Mă bucur” – a conchis puștiul – trimițîndu-mă, scurt, la colț: „Nu-i
așa că și tu pui miere în ceai?”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Memento
Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...
-
Călin Angelescu (2.03.1957 – 19.09.2002) Dor f Ea ascultǎ Bach, ea ascultǎ Bach în dimineaţa albǎ printre fotografii chiar în mijlocul trist...
-
Sînt un om care crede că viaţa există pentru a ajunge la o carte. Ion Stratan „Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu