Am întrebat odată
un puști de clasa a V-a, Rareș, dacă știe cine-i Dumnezeu și dacă l-a văzut
vreodată. Mirat dar foarte serios, mi-a spus că da, știe cine e, dar că de
văzut, nu l-a văzut niciodată, pentru că pe Dumnezeu, din cîte știe el, nu l-a
văzut nimeni. „Tu l-ai văzut pe Dumnezeu?”, m-a întrebat șăgalnic, așteptînd, cu
o vădită curiozitate, să audă ce-i răspund. „Nu, nu l-am văzut”, i-am răspuns
cu o geană de tristețe în glas. „Dar mi-ar plăcea să-l văd”, am adăugat. S-a
luminat brusc: „Păi, vezi?” „Păi, dacă tu zici că nu l-ai văzut, atunci de unde
știi că există?”, am plusat eu. „Păi, hai să-ți spun o chestie. În fiecare
dimineață, mama îmi pregătește ceaiul meu preferat. De mentă, amestecat cu tei.
Îi pune în el o feliuță de lămîie și, la sfîrșit, două-trei lingurițe cu miere.
E minunat!... Dar, uneori, uită să pună mierea și atunci o pun eu, că altfel, îi
lipsește dulceața și aroma.” „Bine, bine, dar ce legătură are ceaiul tău cu
Dumnezeu? Că io despre El te-am întrebat!” „Păi, are, că așa cum la ceai, nu știi
dacă e dulce și aromat pînă nu-l guști, așa cred io că e și cu Dumnezeu, care
e la fel de dulce și aromat, dar numai atunci cînd te gîndești la El. Eu așa
îmi închipui că trebuie să fie Dumnezeu. Pricepi?” „Pricep!”, i-am răspuns
uimit. „Mă bucur” – a conchis puștiul – trimițîndu-mă, scurt, la colț: „Nu-i
așa că și tu pui miere în ceai?”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Muzicoteca de dinamită (remember the old times...)
Tull. Jethro Tull. Live at Tampa Stadium (1976) Îi ascultam de ceva timp, nu cu mult înainte de 1976-1977 (epoca de cînd datează concertele ...
-
Pe terasă, la o cafea... „Într-o după-amiază, la Nana Panaitescu, lîngă Piaţa Domenii, la un dulce şi-o cafea pe terasă: «Gîndeşte-te, mă...
-
O altfel de istorie a sunetelor... Î n octombrie 2018, cu prilejul împlinirii a 10 ani de existență, revista virtuală «Arta Sunetelor» ( htt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu