Psalm real (XI)

Nu forța violentă (aceasta s-a uitat)

Te-a luminat în lume și casei i-a fost sat

Ființei-preajmă, firii-putere de-mplinire

Cu moartea peste moarte, fără pereche Mire

Constructor întru spirit, zugrăvitor de bolți

Te conjur, moliciunea adu-o-n noi cei tonți

Adu smerirea tandră ce ție ți-a fost fire

Fă să uităm distanța și dorul de a fi

Nu ce suntem, ci alții în deveniri de-o zi

Adu ce suntem astăzi, smeriți însă cuminți

Fără de pată-n cuget, fără blestem în dinți

Cînd greu ne apasă, nu să-l uităm, dar visul

De-a fi totuși în viață să-i cucerim abisul

Deci dă-mi stăpînire mare, e ruga mea deschis

Gîndul din cel din mine ce nu s-a sinucis!

Ion Stratan

(„Mai mult ca moartea”, 1997)

„Marelui Ion Stratan, os din os Stănescian,
aceste noduri și, și semne, de noi doi destul de demne,
 și privite, Stratanite și Nichite”;
dedicație olografă a lui Nichita Stănescu
 pentru Ion Stratan,
pe pagina de gardă a volumului „Noduri și semne”