luni, 25 martie 2019

Creme, văpseluri, sulimanuri...

S-au mai așezat patru ani peste noi, Jeane, dragule (aka Mos Nelutzu G)? Trecură tiptil, „ca nouri lungi pe șesuri”, cum ar spune conașul nostru mult iubit, Mihalache Eminescu...
Deși, dacă stau și mă gîndesc io mai bine, nu timpul trece, că el nu trece deloc, ci însăși viața noastră e aceea care se risipește ca un fum...
Era 2015, tot într-un miez de martie, cînd tocmai ce dădusem vînt bun din pupa, volumului dumneatale de poezii, „Iluzii”...
Îți dăruiesc, întru remember, în cele ce urmează, două fotografii (două eternități de-o clipă, una de la acea lansare și alta mult mai veche, unde amîndoi sîntem în casa Bătrînului Urs Nino Stratan, dimpreună cu Iova) și-un poem de-al dumitale, „Rugă”, mult drag iremii mele, din volumul „Cuvintele ca banii...”
„Ia-mă, Doamne, sub aripă / Să mă ascund de-arcuş o clipă / Ia-mă, Doamne, sub sutană / Când îmi cântă Nelu Pană // Ia-mă, Doamne şi mă lasă / Să stau frigului acasă. / Ia-mă, Doamne, nu mă lua / Cât mai cântă Crăciuna,/ Căci mi-e sufletu-ndoit/ Să stau dânşii potrivit.”
Să fim sănătoși și veseli, cum s-ar spune!
Doamne ajută!



Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...