E puritatea parcă adesea vinovată
Față de firea care în carne se arată
Fără contrarii Firea nu-și este cuget sfînt
Fără de cer nu este lumină pe pămînt
Și fără de nesațiul de-a fi mai pur, o zi
Am trece în infernul de-a supraviețui
Balanță este, care aduce Spiritul clar
Și cuget tipărirea de-ncoronat tropar
Șovăitoare este lumina lumînării
De-a pururi simbolismul e temelie zării
E firea-n sine clară și Tu îi ești cuvînt
Ca tine, nezmintite, azi lucrurile sînt
Iubire, năzuință, ucidere de Timp
E inima în care cuvintele le schimb
Nu știu ce este Timpul dar tu însemni o vale
De sus, din nemișcare, și somnul dumitale.
Din morțile de capăt prin tine m-am trezit
O clipă, viețuirea mi-ai dat-o înmiit
Ion Stratan
(„Mai mult ca moartea”, 1997)
 |
| Coperta întîia a antologiei întocmite de prietenul și graficianul Mihai Vasile, în anul 2015 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu