Creme, văpseluri, sulimanuri

Prietenului Boris Paraschivescu

(căruia îi place să spună „artiști de plastic”!)

Cine nu ştie că U.A.P. înseamnă „Uniunea Artiştilor Plastici”? Io, unu’, de cînd am auzit pentru prima dată și întîiași oară sintagma asta, „artişti plastici” (care îmi sună alăturea cu drumul rău de tot), nu contenesc să mă tot întreb: oare de ce aceia care au botezat instituţia nu i-au zis, pur şi simplu, „Uniunea Plasticienilor din România” (mai cu seamă că, de pe la sfîrşitul anilor ’60 ai secolului trecut, apăruse şi o fabrică producătoare de limuzine, avînd aceeaşi siglă: Uzinele de Autoturisme Piteşti - UAP)? Nu că aş avea ceva cu numele breslei dragilor noștri pictori, sculptori etc., dar parcă „plastician” sună mai altfel, mai artistic, mai şic, nu?
Păi, atunci, am putea, bunăoară, să-i numim şi pe chirurgii care ne îndreaptă cu bisturiul meclele şifonate sau boțite de așezarea anilor peste ele, „chirurgi plastici”, nu? Chestia asta cu „artişti plastici” îmi aminteşte, invariabil, de un anunţ citit cu ani în urmă la mica publicitate, în care nu-ş’ ce firmă angaja, nici mai mult, nici mai puţin, „sudori electrici şi cu gaze”! Iar deunăzi, citeam, reprodus într-o revistă, un anunţ de mică publicitate, în care o altă firmă racola muncitori specialişti, printre care şi un „strungar paralel, oriunde în ţară”. Mai că-ţi vine să te întrebi tăcut, în sediul conştiinţei tale, via maître Caragiale: care va să zică paralel, aha, da’ paralel cu ţe, neicusorule-puicusorule?