vineri, 28 mai 2021

Altițe & Bibiluri


Domnului Ioan Pintea

Moto:
„Cel care iubește Adevărul, 
Îl iubește pe Dumnezeu care se află în toate
 și Îl descoperă pe Dumnezeu în toate.”

Meister Johannes Eckhart von Hoccheim


Taina libertății nu este altceva decît curajul de a înfrunta moartea. Cel atacat are întotdeauna dreptul cît și datoria să se apere. Cedarea în fața agresiunii sau a șantajului înseamnă acceptarea sclaviei, împrejurările justificate nu sînt decît pretexte, scuze sau șiretlicuri ale mișeliei. (...)
Șantajul, alături de turnătorie, este fărădelegea cea mai odioasă, respingătoare. A fi de acord cu el, este același lucru cu a-l aproba, a-l răspîndi. (...)
Dacă vrei să fii liber trebuie să nu-ți fie frică de moarte! (...)
Plecăciunea, închinarea, capitularea imediată riscă fără greș să mărească pretențiile adversarului, dîndu-i acestuia un surplus de energie și de tupeu. Totdeauna plecăciunea semnifică primul pas pe calea unei robiri perfecte. (...) Înrobirea nu presupune doar șantajul cu forță brută la care se dedă regimul, ci și acceptarea acestui șantaj, ca un dat inexorabil al sorții. Neîmpotrivindu-se la timp, omul devine treptat incapabil de a se mai împotrivi vreodată. Acest proces se încheie prin contaminarea celorlalți cu această atitudine.”

Nicolae Steinhardt
(pr. Nicolae de la Rohia)
(„Taina libertății”, în revista „Familia”, 1987)
N.B. Un articol care prin tranșanța exprimării, curajul și, pe alocuri, vehemența ideilor expuse și, nu în ultimul rînd, al actualității temei abordate, ar putea, fără putință de tăgadă, să ocupe un loc de frunte într-o antologie sui-generis (dacă ar exista așa ceva) a celor mai curajoase texte care s-au scris vreodată în spațiul concentraționar românesc (și nu numai!) înainte de 1989.

Niciun comentariu:

Gînduri cu elice

D e multe ori rămîn bouche-bée, nevenindu-mi a crede (însă de cele mai multe ori copleșit fiind de-o mare tristețe!) că unul sau altul dintr...