Dan David
 |
| (Imaginea reproduce coperta a IV-a a volumului Venirea fiului de Dan David, apărut în anul 2015, la editura ploieșteană „Mythos”, sub îngrijirea scriitorului Mihai Vasile) |
Eu
vă iubesc pe toate*
Astăzi aniversez o seamă de eșecuri și sînt din
nou singur lîngă femeia mea.
Astăzi aniversez o viață săracă, minionă și sînt din
nou singur lîngă femeia mea.
Astăzi mă uit pe geam și bolta înstelată
îmi permite să înțeleg că viața este de fapt
o boală profesională de care suferă
întreg satul în care m-am născut și de dragul
căruia sînt din nou singur lîngă femeia mea.
Astăzi sîntem unsprezece brumărel 1985 și sînt
din nou singur lîngă femeia mea.
Dragostea
e un gen literar
Floare de smeură arabă
ești atît de frumoasă
încît fluturii își iau zborul pentru a doua oară din
al doilea poem
pe care aș fi putut să-l scriu la umbra ochilor tăi
ședem pe o bancă, sub castani
nu știam ce să-ți spun
nu știam cum să-mi zidesc o idee
astăzi aș putea să-ți spun că dragostea e un
gen literar
bine cunoscut prin părțile noastre
ești atît de frumoasă
încît nici nu știu cum să te iubesc
cum să plîng cum să mor în trenul de Comarnic
De
dragoste
Frumusețea ta începe cu destrămarea imperiului roman.
Cu ușa de la magazie
plină de promoroacă și stele verzi.
Cu șifonierul pe care dorm și-mi fac temele.
Lasă-mă să-ți pigulesc pistruii
să ți-i zdrobesc în dinți, de fericire!
Să ți-i număr așa însîngerați, cum bobocii
de trandafir arzînd potolit.
Lasă-mă să mă duc unde văd cu ochii –
mi-e lene de atîta frumusețe –
apoi să-ți potolesc pistruii
și, posomorîți, să ne iubim în dauna amurgului.
*Poemele sînt reproduse din volumul Podul cu fîn, editura „Cartea Românească”, București, 1988
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu