Ce vremuri...
„Poate mă las înșelat de bătrînețe și de teamă, dar presimt că specia umană – unica – e pe cale de a se stinge și că Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect mobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă.”
J. L. Borges („Biblioteca Babel”)
*
GAMA PENTATLONICĂ (SIC!) LA MINOR. Nu, sigur că nu m-am molipsit de boala vînării bălmăjelilor lingvistice ale altora dar n-am putut pentru ca să trec cu vederea o asemenea bazaconie. Asta pentru că tot veni vorba despre muzică. Zice dl Alex Revenco (de altfel, un onorabil critic şi eseist muzical) într-un articol mai vechi din „Jurnalul Naţional” („Chitaristul Emil Kindlein şi trista gamă la minor”, din 23 august 2012), citîndu-l cam de-a-nboulea pe chitaristul pomenit care, hélas!, şi-a retezat un deget într-un laminor: „ În timp ce lucram la al doilea microfon, într-un moment de neatenţie mi-am prins degetul în laminor. La Minor este şi un termen muzical, este cea mai tristă gamă muzicală. În blues se foloseşte gama pentatlonică (sic!) La Minor (…)”. O fi ea ce-a mai tristă gamă muzicală, nu zic nu, dar să nu-şi fi dat seama dl Revenco (pe Emil Kindlein îl absolv din start de greşeală iar cei de la corectura jurnalului cu pricina nu se pun, că ei habar n-au ce-i cu gamele astea) că una-i gama pentatonică (alcătuită din cinci trepte, fără semitonuri, care stă la baza multor genuri muzicale, mai ales populare, inclusiv a blues-ului american) şi cu totul altceva pentatlon (cu „l”), carevasăzică, o probă combinată de atletism, alcătuită din cinci exerciții diferite, cu alte cuvinte, o probă sportivă! De altfel, e cam aceeaşi diferenţă, dintre „laminor” şi „la minor”, în fond, nu? Of, cîte încurcături mai poate pricinui un inofensiv „l” în afurisita asta de limbă română! Cît despre pauza dintre cuvinte, ce să mai vorbim...
*
„Îmi tot spun: ar trebui să renunţi, scrii scrisorile astea cu sîngele tău. Cu unii corespondez din 1992. De ce continui? Îmi tot pun întrebarea asta, iar răspunsul cred că e: Ce nu ai face ca să-ţi vorbească un om? (Amélie Nothomb)
*
„Chipul Reginei Maria ar trebui imprimat pe tricolor, căci, la căpătîiul soldaților opincari sfîrtecați de obuze, mama răniților, cu sînge anglo-saxon, și-a făcut o transfuzie miraculoasă de sînge românesc.
Capii Bisericii noastre ortodoxe, convinși că Sfîntul Duh poartă neapărat pantaloni cu șliț, s-au grăbit după ’89 să-l însfințească pe grabnicul vărsătoriu de sînge nevinovat, în loc s-o sanctifice pe întregitoarea de țară Maria, care i-a băgat Patriarhiei Române în traistă cîteva nesperate Mitropolii.” Mircea Dinescu („Sfînta fără icoană”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu