Jurnal de-a bușilea

„A gândi ortodox este ușor, însă a trăi ortodox cere multă osteneală!” (Sf.  Paisie Aghioritul)

 *

„Scriu despre mine și nu știu dacă e bine. Majoritatea scriitorilor sunt scriitori ai unei singure cărți, în care s-au deconspirat, apoi au amuțit. Dar io nu știu dacă spun adevărul. Scriu ca să corijez. Lumea așa cum ar trebui să fie, ăsta ar fi fost un titlu bun pentru cartea mea.” Sorin Stoica („O limbă comună”)

 *

Nu o dată m-am întrebat ce semnificaţie au, în general, numele de familie străine.

Implicit, mi-am pus întrebarea şi vizavi de cele ale unor mari scriitori ale căror cărți, de-a lungul anilor, le-am citit.

Tot scotocind, am aflat cam cum s-ar traduce, cît mai aproape de limba română, cîteva dintre ele, uimit fiind de cît de comune pot fi, unele, în timp ce altele, mai ales cele orientale, mustesc de metafore.

Aşa am aflat, bunăoară, că, în rusă, Gogol înseamnă „raţă sălbatică”, Pasternak (Boris) – „păstîrnac”, Nabokov (Vladimir) – „de pe margine”, Tolstoi (Lev) – „gras” sau mai bine spus, „grăsan”, Bulgakov (Mihail) – „anevoios”, în portugeză Coelho (Paulo) – „iepure”, în italiană, Calvino (Italo) – „chel”, Eco (Umberto) – „ecou”, în franceză, Baudelaire (Charles) – „sabie scurtă”, La Fontaine – „fîntînă”, Boileau – „bea apă”, Botton (Alain de) – „buton”, în germană, Grass (Günther) – „mînios”, Böll (Heinrich) – „deal” iar Kafka (Franz) – stăncuţă (o pasăre din familia corvidelor) şi, în sfîrşit, în japoneză, Murakami (Haruki) – „dealul de sus”, Mishima (Yukio) – „trei insule” şi Ishiguro (Kazuo) – „piatră neagră”.

Operațiunea de „decriptare” continuă...

 *

„N-are decît să-mi fie necredincioasă. Bătrînețea și fidelitatea sapă riduri pe mutră, iar eu nu vreau, de pildă, să aibă mutra plină de riduri. N-are decît să-mi fie necredincioasă, firește, nu chiar, n-are decît, însă, totuși, n-are decît. În schimb, e țesută cu totul din încîntare și arome. Pe ea trebuie s-o inhalezi, nu s-o pipăi și s-o plesnești peste muie. O dată am încercat să număr toate sinuozitățile ei tainice și nu le-am putut număra – am ajuns pînă la douăzeci și șapte și moleșeala m-a înnebunit atît de tare, încît am băut zubrowka și am renunțat la numărătoare. 
Însă, desigur, mai frumoase îi sînt antebrațele. Mai ales cînd le mișcă și rîde cu încîntare și spune: Eh, Erofeev, bulangiu păcătos ce ești! O, diavoliță! Parcă poți să nu inhalezi o tipă ca asta?” Venedikt Erofeev („Moscova-Petușki)

 *

În continuarea celebrei pelicule „Noaptea generalilor”, România Film prezintă noua sa producție, „Ziua generalului”. Un film nu dur, ci cam din topor... Nu cu Peter O'Toole în  rolul principal, ci cu generalul pîrît Gabriel Oprea, ex-ministru de interne... 

 *

„Fiecare om este dificil. Un om care nu e dificil nu e nici interesant… Cred că cea mai mare greşeală este ca un scriitor să încerce să scrie o literatură care place şi vrea să se acomodeze, în mod literar, la mediul în care trăieşte.” Herta Müller (2005)