Cătălina
Buzoianu
(13 aprilie 1938–3 august 2019)
 |
| Fotografie de Mihaela Marin |
„Spectacolul contemporan este un eseu în
imagini. Spaţiu al ideilor, spaţiu al cuvântului, spaţiu sonor, care acţionează
asupra spectatorului la toate nivelurile: intelectual, spiritual, afectiv,
senzorial. Regizorul este un eseist care vorbeşte în imagini.”
„Am o natură tumultuoasă. E o problemă de
fecunditate. Ține de natura mea feminină. Limitele, dar și calitățile, în viață
sau în profesie, tot ea mi le dă. Am o mare capacitate de a trăi. Trăiesc din
plin viața. N-am avut numai experiențe plăcute. Greutățile m-au făcut să sufăr,
am dobândit discernământ. Nu-mi pare rău că am dus-o și greu. Am cunoscut viața
nu numai din cărți, la modul livresc. Piesele care mi-au ieșit cel mai bine
sunt cele care mi-au corespuns ca experiență personală.
„Alcătuiri
de fragilităţi, construcţiile noastre, castele de nisip, se fac una cu pământul
sub talpa grea, nemiloasă, a Timpului. Regizorul este un Don Quijote agăţat de
bună-voie de aripa morii de vânt.”
„Actorul! Caliban, Ariel și Prospero! Monstru
sacru! Centaur al mitologiei colective, cel care poate fi, o clipă, Zeul, setea
noastră nestinsă de absolut sau Omul – neliniștită clepsidră a cunoașterii.”
 |
| Sursa foto: familiaregala.ro |
„În periculoasa operație pe cord deschis,
regizorul și actorul par, ca într-un crud, sângeros ritual solar aztec,
sacerdotul și victima emisară, iar inima smulsă cu ascuțitul cuțit de obsidian
– zbătându-se vie sub cuțitul de foc al zeului vieții –, jerfa neîncetată a
milioanelor de eroi anonimi ai teatrului lumii.”
„Nu
cunosc alt adevăr fundamental al profesiei noastre decât cel al comuniunii
depline dintre Actor și Regizor, al luptei pe viață și pe moarte între Actor și
Regizor, al izbânzii amândurora prin miraculosul deplin, triumfător al
spectacolului.”
„Îmi
plac actorii care își simt limitele și pentru care personajul înseamnă
competiție cu sine, un nou salt mortal: așa este fiecare rol pentru Ștefan
Iordache. E un interpret pe care îl admir foarte mult, partener ideal în
repetiție. În concepția mea despre teatru, actorului îi revine primul loc. Am
făcut spectacole fără decor („Romeo și Julieta”, „Bolnavul închipuit”), în
cadrul cărora sarcina artistică îi revenea în exclusivitate. ”
 |
| „Montările le văd ca pe niște experiențe existențiale ale unui anumit moment, o posibilitate de contact cu ceva din natura umană. Întâlnirile trebuie să fie ca niște scântei, ca în viață, în dragoste. Pentru asta e nevoie de sinceritate, de dezbărare de orgoliu, de dăruite totală.” |
„Eu sunt
melomană. Îmi place spectacolul de operă în sensul în care îl teoretizează Wagner,
ca spectacol-total. „Oedip” și „Lumea de pe Lună” sunt spectacole-concert,
etape intermediare spre marile reprezentații de operă pe care mi le doresc.
Cred că nu greșesc când spun că fiecare reprezentație a mea are o temă
muzicală, o tonalitate, o linie muzicală anume. De fapt, de la prima lectură
obișnuiesc să-mi „cânt” spectacolele. Nu pentru a le da tonuri actorilor, ci
pentru a le sugera modul în care textul respectiv se răsfrânge în universul meu
lăuntric. Atunci simt patetismul și surdina, violența și seninul, adevărul
adânc pe care-l descopăr cufundându-mă în undele lui sonore ca într-o cantată
de Bach. Întreg spectacolul funcționează pe principiul operei, cu soliști, cor,
orchestră. Nu-mi pot imagina teatrul fără o severă arhitectură sonoră, fără o
orchestrare viguroasă a vocilor actorilor, aceste minunate instrumente ale
naturii. Încă de la primele repetiții obișnuiesc să acordez vocile pe
principiul arie-monolog, duct-dialog, sau piesă de amplă amplitudine
compozițională, de tip simfonic.”
N.B. TVR continuă seria difuzărilor IN MEMORIAM
Cătălina Buzoianu cu o altă montare de referinţă din cariera regretatei
regizoare: „Dimineaţa pierdută”, dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul
omonim al Gabrielei Adameşteanu. În distribuţie: Gina Patrichi, Tamara Buciuceanu, Victor
Rebengiuc, Valentin Uritescu, Ion Besoiu, Rodica Tapalagă, Tora Vasilescu,
Irina Petrescu, Mihai Constantin, Lucia Mora, Ina Apostol, Răzvan
Ionescu, Eugenia Balaure
Regia artistică: Cătălina Buzoianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu