Poemoteca

 

Trebuie alese vorbele cu grijă,
vorbele acestea lasă urme...
(M. I.)

fața de masă*

viața ca o față de masă – iată, stăm

și dacă ne ridicăm ochii am putea crede

că vedem prin pâcla decolorată care încet se strecoară

de afară, părul ei – și după ce am privit

multă vreme vremea încremenită rotund

în cercul din față, părul ei ni se pare

deopotrivă de luminos, ce frumos, –

să stai la o masă – de lucru – și să știi

că poți uneori să ridici privirile, și ai să vezi

luminiscența căpătând chipul ființei, care o clipă

abia, îți va fi stând în față. dar fața de masă

de pe care atât de rar, indiferent, îți ridici ochii,

ea este planul, viața – (planul, adică masa

hărților, unde ți-au însemnat drumul). și drumul tău

către focul acesta cu fum îndelung, de care ți-era frică,

își șerpuiește împlinirea – și pe fața de masă

cearcăne, urme de sare, lumina decolorată

și foșnetul acesta imens al liniștii așezându-ți-se

pe ochi, peste urechi.

Mircea Ivănescu

(1931–2011)

* din volumul «Poeme nouă», editura Cartea Românească, 1983