And the Nobel Prize for Literature goes to...
...Annie Ernaux!
De altfel, după îndelugi căutări pe net, se pare că doamnei cu pricina, în limba română, încă nu i s-a tradus vreo carte. Dar cîteva sînt, deja, în pregătire... Ciudat, nu, cum marile noastre edituri nu s-au înghesuit pînă acum s-o traducă...
Pe la noi prin bătătură am dat doar peste trei titluri în limba franceză („La Place”, „Les Années” și „Écrire la vie”) și cîteva traduceri, puține, în limba engleză („Exteriors”, „Getting Lost”, „Happening”). Și, cam atît...
Doamna Ernaux este o venerabilă franțuzoaică de 82 de ani, autoare a peste 30 de volume, așa cum titrază mai toate saiturile de știri și nu numai, dublată fiind de o energică activistă de stînga și o aprigă susținătoare a lui Jean-Luc Mélenchon, liderul formațiunii politice Front de Gauche (Frontul de stînga), candidat în 2021 la președinția Franței și o acerbă opozantă a actualui președinte francez, Emmanuel Macron.
În totală necunoștință de cauză fiind, mă abțin, așadar, să fac vreun cometariu vizavi de valoarea scriitoarei Ernaux și, pînă voi reuși să-i parcurg măcar unul dintre volume, închei, pour la bonne bouche, cu aiuritoarea motivație a juriului Nobel: pentru curajul și finețea cu care descoperă rădăcinile, înstrăinările și constrîngerile colective ale memoriei personale.
O motivație la fel de alambicată și goală de conținut, precum aceea a tanzanianului laureat anul trecut: pentru înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor prinşi la intersecţia dintre culturi şi continente...
Dacă nu s-a înțeles prea bine cam pe unde se află intersecția dintre o cultură și un continent și nici cum e cu constrîngerea colectivă a memoriei personale, putem descifra aceste necunoscute folosind cu abilitate teoria bilibistrocizării fagotice a oului de piperogochilgăriță!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu