Raftul cu cărți

AER CU DIAMANTE*

„Pentru mine, sentimentul morţii este o definiţie subiectivă. 

Este o delimitare. 

Este modul în care eu mă aşez, ca fiinţă gînditoare, 

în cercul lucrurilor finite şi al timpului infinit.”**

Ion Stratan

Pentameronul***

Argument

De-aș apărea să vă cînt din liră-degeaba!

Coroana de urzici pe creștet mărește geniul și graba

Inflația scade geniul și grația.

Sînt un muncitor. Muncesc cu

Spiritul. Vă scriu aceste rînduri rugîndu-vă

Să-l promovați pe elevul Popescu.

Sîntem înconjurați. Cu prietenie, dragoste, căldură

Și cu sentimente de altă natură.,

Sîntem înconjurați. Cu oameni, noi, moleculele de aer

Cu carne, noi oamenii și noi cîntecele cu vaer.

Cu acreală, noi, semințele de lămîie, cu coapse,

Noi, sexurile și noi morții, cu tămîie.

S-a tras cortina de piatră, cortina de bronz

Și cortina de fier. Aplaudă un spectator prizonier.

Filatura, turnătoria mare e-n toi, pentru-ale

Conștiinței nevoi. Nu vreau să mă-ntorc la natură

Nu vreau. Vreau să fiu înțeles cu scîrbă și ură

Vreau să-nțelegi veverița, isteața, care învîrte

Pămîntul cu greața. Cîndva nu era scris nimic.

A naște oameni și a scrie-i un tic. Nervos și obtuz.

Carne de pușcă în tanc sub obuz.

La început a fost cuvîntul Cuvînt. Ce numea el

Dezgroapă arheologii de vînt. Se scria și era.

Fără mîna mea cu furuncule care căsca.

Am iubit mult tot mai aproapele pînă-am ajuns

Să mă iubesc doar pe mine. Și iată-mă uns.

Ion Stratan

(1.X.1955–19.X.2005)

„Acum treizeci de ani, stând noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecând realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne dă-n gând ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot ce e mai bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi subsemnatul. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei Vişniec şi Magda Cârneci. Dar, când Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit acasă (…). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec din poveste. L-au ales pe Nino Stratan (…) După aia, ne-am gândit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu editura era simplu. (…) Mai rămâneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti, unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretenţiile unor filologi… Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton ciocan şi le-am pozat ore de-a rândul. Titlul era gata: «Aer cu diamante».“

Florin Iaru

(„Academia Caţavencu”, octombrie 2010)

„Nimeni, într-adevăr, nu mi s-a părut vreodată mai inteligent decît Nino. Diabolic de
inteligent, maladiv de inteligent, poate, junele poet din Facultatea de Litere de la sfârșitul anilor ʼ70 îi fascina, în orice caz, pe toți. A fost unul dintre primii colegi pe care i-am remarcat: înalt, voinic și suplu, purtînd plete și mustață de haiduc, cu un cojocel mereu strîns peste pulover, cu ceva neliniștitor în ochi, Nino avea un aer de lider, de șef de generație. Multă vreme l-am crezut chiar liderul poeților din «Cenaclul de Luni» al lui Manolescu (unde încă nu mă duceam). De aceea mă intimida și, nefiind nici unul prea sociabil, au loc între noi suficiente malentendu-uri până când poezia ne-a împăcat și ne-a adus de aceeași partea baricadei.

Așa se face că ne-am pozat pe o bătrână locomotivă cu aburi într-o neuitată zi de august din 1981, el, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și cu mine, cei care-am rămas pînă azi (...) membrii unei restrînse fraternități întru poezie.

În spatele lentilei fotografice se afla „al cincilea Beatles”, Tudor Jebeleanu. Și așa am apărut pe coperta a patra a unei cărți care e azi legendă pură, «Aer cu diamante». Nino avea acolo un grupaj strălucit.”

Mircea Cărtărescu

(„A beautiful mind” din volumul «Ochiul căprui al dragostei noastre», Humanitas, 2012)

Volumul „Aer cu diamante” a fost supranumit de mediile literare, imediat după apariția lui tacită (petrecută în anul 1982, la editura bucureșteană „Litera”, cunoscută în epocă îndeosebi pentru publicarea de cărți în regia autorilor - care nu se bucurau de o prea mare simpatie din partea regimului - și care ieșeau în tiraje cvasi-confidențiale, față de ce se întîmpla la editurile așa zis oficiale, în funcție de suma de care dispunea solicitantul), „manifestul optzecismului poetic românesc” și asta, în primul rînd, pentru prospețimea, noutatea și aplombul viziunii poetice pe care-o propuneau cei patru protagoniști (y compris mesajele anti-sistem și nu numai, prefirate cu inteligență și subtilitate de autori în versurile lor, îndeosebi de Ion Stratan în creațiile sale), pe de o parte, dar și pentru aspectul grafic total nonconformist pentru acele vremuri (plecînd de la coperți și terminînd cu desenele dinlăuntru, foarte în ton cu carnea versurilor) imaginat de plasticianul Tudor Jebeleanu.

Un volum cuprinzînd poeme de referință, antologic chiar, din toate punctele de vedere, devenit, odată cu trecerea anilor, o carte cult a poeziei românești (reeditată acum 10 ani de editura Humanitas), în general și a celei contemporane în special. Un volum rămas la fel de actual și de tînăr, în ciuda celor aproape 40 de ani trecuți de la ieșirea lui în lumea literaturii românești, care nu numai că a impus în rîndurile iubitorilor de poezie adevărată (și nu numai) o nouă generație poetică, extrem de puternică și de valoroasă (care a trecut cu brio proba inexorabilă a scurgerii timpului), ci și pentru că, ne place sau nu, a produs adevărate mutații în poezia românească...

Alte amănunte despre volum, autorii lui și contextul în care a apărut, aici: https://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/2012/10/hai-hui-printre-cuvinte-8-despre-aer-cu.html?fbclid=IwAR1dL-du9L3DKIRmAKa40LZj5eXBGLZAaEsRumZKpzw9ZsAuvg_ua2IrPhk

Bogdan-Lucian Stoicescu

* editura „Litera, București, 1982

** din volumul „Convorbiri la lumina gîndului. Despre iubire, prietenie și alte închipuiri” de Bogdan-Lucian Stoicescu, Editura „Mythos”, Ploiești, 2006

*** fragment