Incipit

Ninel Stratan

Poemul Ce-i iarna?, reprezintă debutul absolut în volum al lui Nino (prezent în antologia Cîntece de-nceput, editată de Biblioteca Municipală „Nicolae Iorga”, în 1969). Poemele Bacovia și Stol fac parte din antologia Caiet liric (1971), editată de aceeași instituție, dimpreună cu Tăceri de piatră, micul text în proză (poematic și el, în fond)...

Tînărul elev care semna Ninel Stratan (avea 14 ani) era membru al cenaclului literar „Orfeu” al bibliotecii ploieștene, condus pe atunci de poetul George Moroșanu, cenaclu pe care, ulterior, adică prin anii ʼ80, avea să-l conducă și Nino...

De la stînga: Gheorghe Macsim, directorul bibliotecii „Nicolae Iorga”,
poetul George Moroșanu, Ion Stratan și regizorul Mihai Vasile 
(fotografie din 1984 sau 1985, aflată în arhiva bibliotecii „N. Iorga”) 

Iată doar cîteva suave scrieri care prevesteau, în cuvinte extrem de puține, faptul că harul este de la Dumnezeu și că poeții se nasc, nu devin pe măsura trecerii timpului, așa cum îi plăcea deseori să spună, atunci cînd, peste ani, îmi va face cîteva nostalgice mărturisiri despre prietenul său mai mare, Nichita Stănescu, adică despre acela care, printre altele, îi va oferi pe unul dintre volumele sale («Noduri și semne», 1982), o edificatoare dedicație: „Marelui Ion Stratan, / os din os Stănescian / aceste NODURI, / și, ȘI / SEMNE, / de noi doi destul / de demne, / și privite, / Stratanite / și Nichite”...

Sigur că părinții săi au continuat să-i spună pînă la dispariția lor pămînteană, Ninel, ca și, de altfel, mulți dintre aceia care și-au petrecut o bună parte din anii tinereții alături de el... Sau Nino. Și, mult mai rar, Nini, deoarece apelativul era folosit, îndeosebi de către doamna profesoară Elena Stratan, eternul său înger păzitor, aceea care, atît de tandru, era numită «Blînduț» de fiul dumisale...

p.s. Mult mai tîrziu, pe la începuturile anilor 2000, cînd puneam la punct detaliile scrierii împreună a unui volum*, dar pe care, din pricina plecării sale mult prea zorite, aveam să-l termin, din păcate, singur, mi-a mărturisit nostalgic: «Eu am scris poezie încă de la 10 ani, inspirat de acel „Zeppelin” de prins muşte: ˂ Şi cu aer sunt umplute / Şi-s din cînepă făcute…˃. Era prin ’65. Uimit de ce este acela un „Zeppelin”, am scris prima mea poezie. Apoi am scris poezii inspirat fiind de Corabia**, locul unde mi-am petrecut copilăria.»

* „Convorbiri la lumina gîndului. Despre prietenie, iubire și alte închipuiri” (prima ediție apărută la editura ploieșteană Libertas, în 2006 iar ediția a II-a, ne varietur, la editura Mythos, Ploiești, 2016)

** Nino s-a născut în ziua de 1 octombrie 1955 în comuna Izbiceni (lîngă Corabia), din județul Olt și a murit pe 19 octombrie 2005, la Ploiești.

N.B. „Ion Stratan a fost un mare poet de tipul modelatorilor limbii române, al sensurilor ei. Ion Stratan s-a folosit de limba română de parcă ar fi fost un copil la grădiniţă jucîndu-se cu plastilina iar calambururile sale (sau mots d’esprit) care au fost publicate în placheta Cafeaua cu sare (Editura Mythos, Ploiești, 2015, ediția a doua), dăruită mie de prietenul Bogdan-Lucian Stoicescu, o dovedesc din plin. Probabil nici un ministru de acum nu i-ar inţelege nici sensurile dar nici cuvintele. Multe dintre ele mi-au amintit de vorbele de duh irlandeze strînse de Aubrey Malone în volumul N-ai decît să mă citezi (Humanitas, 2015).

Cugetări serioase, pastile tari, pusee de pesimism precum Scriu pentru că tot mă îndrept spre uşă, Au trecut anii ca micul dejun sau Singura calitate a vieţii este că trece foarte repede, La începutul fiecărei săptămâni trebuie să ne căţărăm pe malul zilei de luni, S-a ieftinit Bacovia fără plumb, Sunt român dezinteresat ori Nu avea destin, avea carieră. Despre inefabilul feminin: De unde o fi făcut rost doamna aceea de pielea ei de atât de bună calitate de pe trup şi de pe chip? sau Se spune că «până şi cea mai frumoasă femeie nu poate oferi decât ce are». Da, dar ce avere!, Sâni volăptoşi și Erai ca aerul de goală... ori Da, maturi dar bătrâni.” (Codruț Darie Constantinescu)