Gînduri în liniștea unor fotografii

Herr Martin Heidegger, la cabana sa din Todtnauberg, Munții Pădurea Neagră (Germania).

Alex Tass:
– De remarcat vestimentația (cămașa albă și cravata) purtată cu o sobrietate arhaică, acolo, în salbăticia naturii... Să nu uităm faptul că Noica și Țuțea au „trecut” prin «Ființă și timp»... Prin fenomenologia profesorului...
Bogdan:
– Frumos spus, „sobrietate arhaică”... Chiar așa este... Însă mi-aș permite să mai adaug ceva spuselor tale, și anume că ținuta lui Heidegger, ca și aceea a lui Constantin Noica (vezi mai jos fotografia dumnealui realizată de un mare artist, Dinu Lazăr), degajă și o modestie reală, necontrafăcută, specifică marilor spirite, al căror interes eludează chestiunile legate de aspectul lor exterior, care, de altfel, cred că nu intră deloc în sfera lor de preocupări... Oameni de genul acesta, din ce în ce mai rari, din păcate, impun prin aura (proiecția?) gîndirii și atitudinii și nu prin efemera înfățișare a trupului lor înveșmîntat în te miri ce haine scumpe...
Ce operă plăsmuiseră mîinile acelea bătrîne care țineau de toartă o biată găleată ruginită...
La fel cum pe creștetul unui univers fabulos stătea așezată cuminte acea umilă băscuță...

Constantin Noica, în „chilia” sa din „Cabana 12” (o „vilă” de confort III),
aflată la 1442 de metri altitudine, la Păltinișul Sibiului.