Poemoteca

Cădere

Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele

celor trei Graţii

luaţi-l, legaţi-l

lumea mea se rostogoleşte peste mine

cel ce-o păzeam de ani, de albine

inima mea e un măr căzut în Grădină

cine-i de vină, cine-i de vină

trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul,

decât inima mea

mâncat dinlăuntru

Ion Stratan

(1 octombrie 1955 - 19 octombrie 2005)

N.B. Cineva mi-a spus, odată, că-i plăcea de Nino tocmai pentru faptul că scria despre viață și despre moarte... Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria „despre”, ci chiar pe viață și pe moarte...

Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta a fost și este: o luptă pe viață și pe moarte cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL...

Pentru că Nino a scris folosindu-se de o „tehnică”, pe care extrem de puțini o posedă, numită de prietenul său Nichita Stănescu, „Hemografie”.

Adică scrierea cu tine însuți...