Altițe & bibiluri

„Tutuiala e la modă. E semnul cordialității de gașcă, al democrației victorioase, al sociabilității «americane». De vreme ce «you» e și «tu», și «dumneavoastră», e musai să profităm și să ne tutuim. Dovadă astfel că sîntem «branșați», actuali, globalizați. Nu avem prejudecăți, nu umblăm cu discriminări, și cu fasoane. Ne tutuim. Sîntem de-o teapă. Prieteni. Ne-am născut ieri. (...)

Din cînd în cînd, mi se pare că o mulțime din relele cotidiene sînt rezultatul unei proaste administrări a tutuielii, efectul exceselor ei. Gazetarii îi tutuiesc sprințar pe guvernanți, miniștrii tutuiesc instituțiile, instituțiile îi tutuiesc pe cetățeni, cetățenii se tutuiesc între ei și toți laolaltă ne tutuim cu Europa. Diferențele, demnitățile, eticheta, protocolul – sînt demodate. Ne scufundăm în omogenitatea lui «tu» iar «tu» evoluează semantic spre «nimeni».
Nu ne-ar strica un pic de ștaif.
Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politețe.”

Andrei Pleșu

(„Tutuiala”, în ˂Dilema veche˃, nr.965)