vineri, 6 martie 2020

Poemoteca

Cîntec de lună nouă
Să-ți mai sfîrșesc povestea cu hoinarul
Care-și furase nopțile pe rînd?...
Ei... pe surîs petale moi de lună,
Îți cad și nu le mai aud căzînd

...și greu ce-ți e... și mîinile-ațipite
ți-alunecă din poală-atît de dulci...
Ți-am așternut în ochi un pat albastru...
Hai, vino, somnoroaso să te culci.

Nichita Stănescu
martie ’56
(din „Argotice”)

Niciun comentariu:

MEMENTO

„Mi-e sete de aer…”   Am fost prins în romanţa deziluziei, înainte ca toate să devină iluzie. Jack Keroua c I onel T heodor F ernic. U n num...