joi, 5 martie 2020

Poemoteca



Nu mai știm să murim
se prea poate
să nu murim
să nu mai știm să murim
restul e tăcerea spartă de dumnezeu
rămasă în spatele poemului meu

Bocet dansant
 Iubito răbdătoare, resemnată, înfloritoare
tu ne-nveți matematici, noaptea, pe răcoare

 Daniel n-a mai fost aruncat în groapa cu lei
deosebirea dintre noi se numește șarpele cu clopoței

între aparență și esență iarăși se moare 
plînsul tău are ceva din modestia unui soare

te iubesc fiindcă te urăsc pleacă și mai stai
am uitat drumul ce șerpuie spre rai


 Domnișoara gabriela fiindcă mi-s înfiorător de singur
(cîntic vechi)

 fluturoaică de coclaur
rătăcire minotaur
mugure păgîn de aur
vino jos în valea dulce
să vezi viața cum se duce
să murim încetișor
înecați în vinișor

Dan David
(„Lorelai”, Cartea Românească, 1984)



Niciun comentariu:

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...