Apoftegme
* Omul împăcat cu Dumnezeu are conștiința că moartea nu există, că nu poate muri.
* În sens adînc, cuvîntul nu este doar informație, ci și comuniune. De pildă, cînd doi îndrăgostiți își spun „Te iubesc!”, unul ar putea să răspundă „Știu, mi-ai mai spus asta de nenumărate ori!”. Dar lor le place să audă asta pentru că sînt în comuniune.
* Dragostea iartă celui păcătos. Și acuma vă spun că iertarea nu este un procedeu. Iertarea este o parte integrantă a iubirii.
* Dragostea este o trăire de o deosebită «subțirime», a cărei încălcare este o deosebită durere. Însă cel rănit – cel care iubește și se rănește nu este cel care moare; cel care moare este cel care încalcă dragostea.
* Lucrurile cu cît sînt mai înalte cu atît sînt mai de nespus în limbajul nostru omenesc.
* Trebuie să ne obișnuim că Dumnezeu nu gîndește ca noi. Dumnezeul nostru nu-i ca toată lumea și asta o spune și El, prin Isaia, că «nu sînt gîndurile mele ca gîndurile voastre, nici sfaturile Mele ca sfaturile voastre, că precum sînt cerurile mai presus de pămînt, așa și Dumnezeu decît omul.».
* Omul nu știe să trăiască fără păcat.
* A trăi creștinește este cu neputință. Creștinește se poate doar muri. Moartea deține sensul vieții.
Părintele Rafail Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu