miercuri, 25 martie 2020
Paraponu’ zilii
Nebunia asta (era să spun „virotică”, dar am observat că de cînd cu epidemia, termenul se folosește cu mare parcimonie) din ultima vreme de pe Facebook cu sutele de postări ale unor imagini în alb-negru dar mai ales cele în sepia, provenind din arhivele sentimentale ale copilăriei/tinereții/adolescenței feisbuciștilor, îmi dă așa, un sentiment bacovian nu tocmai luminos, de parcă m-aș preumbla printr-un cimitir și aș privi, cuprins de-un fior tanatic, fotografiile lipite pe cruci... Brrrr!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Hristos a înviat!
Să avem tihnă în suflete, pentru că atunci și numai atunci cînd inima ne este liniștită, putem vedea cu ea, fapt care nu înseamnă altceva d...
-
Pe terasă, la o cafea... „Într-o după-amiază, la Nana Panaitescu, lîngă Piaţa Domenii, la un dulce şi-o cafea pe terasă: «Gîndeşte-te, mă...
-
O altfel de istorie a sunetelor... Î n octombrie 2018, cu prilejul împlinirii a 10 ani de existență, revista virtuală «Arta Sunetelor» ( htt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu