Poemoteca

În drumul furnicilor*

Întreg pămîntul era un mușuroi

furnicile ieșiseră la soare

și fierbeau în țărîna încinsă

înainte de ploaia răcoritoare.

Adormisem undeva în drumul furnicilor

și visam că voi fi ocolită

cînd deodată au început să treacă peste mine

cu pasul lin de cale nesfîrșită.

Noi, furnicile, spunea regina furnicilor

Ne știm bine drumul prin mușuroi

Iar eu cu spaimă răspundeam încet:

și noi regină, și noi.

Atunci m-a luat în spate ca pe un sac

și aș fi vrut să fie cineva viu

să-mi spună dacă ea creștea atît de înfricoșător

sau eu mă micșoram fără să știu.

Ileana Mălăncioiu

* Din volumul „Peste zona interzisă”, ed. Cartea Românească, 1979