„[...] iubiți-vă singurătatea și purtați durerea pe care vi-o cauzează cu jale frumos tînguitoare. [...] Și dacă vorbim din nou despre singurătate, devine din ce în ce mai clar că în fond nu-i ceva ce poți alege sau părăsi. S.î.n.t.e.m. singuri. Poți să te înșeli pe tine însuți asupra acestui lucru și să faci ca și cînd n-ar fi așa. Asta-i tot. Cu cît e însă mai bine să ne dăm seama că noi sîntem totul, ba chiar să plecăm de-aici! Atunci de bună seamă vom ameți, căci toate punctele pe care ochiul nostru obișnuia să se odihnească ne sînt luate, nu mai e nimic aproape, și toate cele îndepărtate sînt infinit mai departe.”
Rainer Maria Rilke
(„Scrisori către un tînăr poet”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu