Poemoteca*

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –

a piele de copil mirosea spinarea ei,

a piatră proaspăt spartă

a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.

Rîzîndă și plîngîndă cu lacrimi mari

era sărată ca sarea

slăvită la ospețe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gînd.

Între ape, numai ea era pământ.

(„Operele imperfecte”, 1979)

Pean

Nu trebuie înţelese sentimentele,–

ele trebuie să fie trăite.

Nu trebuie înţeleşi porcii,–

ei trebuie să fie mâncaţi.

Nu trebuie înţelese florile,–

ele trebuie să fie mirosite.

Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea,–

lăsaţi-o pe ea singură;

nu-i faceţi ramură din inima voastră,

nu-i beţi cu respirarea voastră aerul,

aerul de sub aripă...

Nu trebuie mai ales să înţelegem,–

trebuie mai ales să fim;

dar mai ales trebuie să fi fost,

într-adevăr mai ales să fi fost.

(„Epica Magna”, 1978)

Nichita Stănescu

*Se dedică dragelor mele dragi, astăzi, în prag de martie, dimpreună cu o pictură a prietenului Florin Șuțu